O carte despre comunitatea ortodoxă românească din Viena

De curând, în capitala Austriei şi‑a făcut loc o nouă apariţie edito­ria­lă ce vine să lumineze şi să bucure sufletele românilor care trăiesc în aceste locuri şi în acelaşi timp să aducă încă o dată mărturie despre frumuseţea Ortodoxiei în general şi a spiritualităţii româneşti în mod special. Este vorba despre cartea în ediţie bilingvă (română şi germană), numită „Biserica - poarta cerului şi acoperământul sufletului” („Kirche - Tor des Himmels und Dach der Seele”), apărută sub semnătura pr. prof. dr. Nicolae Dura şi a profesoarei mag. Irina N. Dura‑Niţu.

Cel dintâi contact vizual cu această carte ne pune în față o imagine sfântă, Biserica româ­nească din Viena, rodul muncii unei generaţii strâns unite în jurul unui păstor model şi care se înghesuie să intre în poarta cerului şi să‑şi găsească acope­rământ sufletului. Titlul ales nu face nicidecum lecţii de arhitec­tură, ci vine din adâncul teologiei noastre, care mărturiseşte că Biserica devine prin sfinţire o Poartă a cerului, iar partea a doua, Acoperământ sufletului, cred că este o concluzie a unui om care de 23 de ani slujeşte Biserica Ortodoxă în diaspora românească, un om sub epitrahilul căruia mii şi mii de români şi‑au spus necazurile, neîmplinirile, nevoile sau bucuriile, astfel încât, după atâta experienţă, poţi mărturisi că, în mod deosebit, departe de ţară şi casa natală, biserica devine pentru fiecare un acoperământ al sufletului de multe ori încercat, suflet care caută un loc de refugiu şi‑l găseşte doar în biserică.

Începând a răsfoi cartea, te întâlneşti mai întâi cu mesajul ce prezintă scopul apariţiei acesteia, aşa cum autorii au scris în subtitlu: Programul iconografic al Bisericii „Sfântul Apostol Andrei” din Viena şi viaţa comu­ni­tăţii ortodoxe române, iar acest gând a fost împlinit împărţind lucrarea în 11 capitole care înmagazinează, con­cen­trează şi împletesc armonios în ele cunoştinţe temeinice de teologie, de istorie, de teologie a icoanei, de filologie, dar în acelaşi timp trădează pasiune, răbdare, râvnă, iscusinţă şi acrivie, astfel încât lucrul să fie bine plăcut lui Dumnezeu şi folositor oamenilor.

Lucrarea conține două pre­fețe. Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim îşi exprimă, în textul numit „Mărturia credinţei la Viena”, bucuria de a scrie „câteva cuvinte de binecuvântare în fruntea acestui frumos album, adevărată carte de vizită a Ortodoxiei Româneşti din capitala Austriei... În si­tuaţia de Diasporă (împrăştiere) în care trăiesc astăzi milioane de români, Biserica este aceea care îi ajută pe cei credincioşi să‑şi păstreze şi să‑şi cultive identitatea lor, dar nu o identitate monolitică, de ghetou, ci o identitate deschisă spre valorile spirituale şi culturale ale neamului care i‑a primit...“

Apariţia volumului şi în limba germană arată această des­chidere ca mărturisire a autorilor. De aceea, apariţia acestei cărţi a fost privită cu multă preţuire şi de către cardinalul Austriei, Christoph Schönborn, care a trimis autorilor câteva rânduri valoroase ce alcătuiesc o altă prefaţă a cărţii, în care vede „o şansă a imaginilor sacre, care ni‑L aduc pe Dumnezeu mai aproape în viaţa noastră..., Biserica din centrul ei o perlă iconografică..., iar prin deschiderea propriilor porţi, aceasta se deschide pentru alţii; în dragostea faţă de Dumnezeu se depăşesc graniţe şi rămâne diversitatea unei unităţi care adună şi o legătură comună... Cu prezentul ghid - al împlinitei biserici din Simmering... este explicat în detaliu ca o meditaţie programul iconografic al acestei capodopere a Ortodoxiei“.

Cel dintâi capitol, Biserica - locaşul de cult al creştinilor, arată o putere de sinteză a autorilor, care îmbină învățătura ortodoxă privitoare la Biserică cu rolul ei în diasporă şi dezvoltarea Bisericii Ortodoxe Române în Austria. Următorul capitol este dedicat unui moment istoric ce aminteşte de contri­buţia românilor în apărarea Vienei şi a creştinismului în Europa apuseană: anul 1683 - asediul Vienei. Capitolul se numeşte Crucea românească din Viena şi descrie amănunţit acest semn dumnezeiesc înălţat de Şerban Cantacuzino în zona Tivoli. Autorii văd în „Capela şi Crucea românească, ctitorite de 333 de ani la Viena, un memento pentru românii ortodocşi de aici şi un îndemn să‑şi înalţe un locaş de închinare...“ Astfel se face o trecere lină şi cursivă spre capitolul al treilea al cărţii, în care autorii descriu înfiinţarea Parohiei Ortodoxe Române din Viena, întemeierea capelei din Löwelstrasse 8, înfrumuseţarea şi sfinţirea ei, prezenţa sfintelor moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava în această capelă, enumerarea slujitorilor ei şi se aminteşte despre momentul resfinţirii acestei capele, „martora atâtor ofuri şi suspine”: „În acest loc atât de modest şi cald şi‑au încredinţat lui Dumnezeu românii, timp de mai bine de o sută de ani, bucuriile şi tristeţile, adesea insuccesele, dar şi împlinirile“, după cum mărturisesc autorii.

După aceste capitole introductive, urmează miezul lucră­rii, dedicat exclusiv bisericii din Simmeringer Hauptstrasse 161, care reprezintă împlinirea dorinţei multor generaţii de a vedea o biserică românească proprie, ridicată din temelie în capitala Austriei. Capitolele de la 5 la 9 descriu pe larg idea­lurile şi dorinţa fierbinte a stră­bunilor de a avea „un locaş sfinţit, unde să putem alerga, când zile de dureri şi restrişte trec peste capetele noastre, să putem pleca genunchii înaintea atotputerniciei Celui de Sus“. Se aminteşte de luarea iniţia­tivei de a pune început acestei lucrări sfinte şi începerea rugăciunilor de către membrii parohiei, în special citirea Psaltirii, strădaniile de a aduna cât mai mulţi români la sânul Bisericii, începerea adunării de fonduri, căutarea pământului, punerea pietrei de temelie, începerea şi desăvârşirea lucră­rilor de construcţie. Un capitol cu totul aparte este Mesajul arhitecturii şi al picturii, care cu­prinde sute de fotografii bine realizate, în care poţi vedea şi cel mai mic amănunt al picturii, iar explicaţiile suplimentare ale autorilor te ajută să pătrunzi profund în teologia icoanei şi, în acelaşi timp, în „frumuseţea cea nevăzută a Împărăţiei lui Dumnezeu“.

Capitolul 10 al cărţii este dedicat Bisericii „Sfântul Antonie” din Pouthongasse, care a devenit al treilea locaş de închinare pentru românii ortodocşi din Viena, iar ultimul capitol, numit Comunitatea noastră - Biserica cea vie, aduce la lumină activi­tăţile religios‑culturale care au avut loc şi se desfăşoară în continuare în această parohie, iar mulţimea fotografiilor, care capătă şi o valoare documen­tară, înveşnicesc chipurile celor care iau parte activă la viaţa religioasă a comunităţii.

Respectându‑și vocația spre profund și exhaustiv, cei doi autori reușesc, pe de o parte, scoaterea de sub umbra uitării a celor care au pus suflet în întemeierea şi păstrarea prezenţei Ortodoxiei româneşti în Austria, iar pe de altă parte, lasă în cuvinte bine rânduite generaţiilor viitoare trăiri şi emoţii ale unor împliniri, obligându‑le la o grijă deosebită faţă de Biserica -
poarta cerului şi acoperământul sufletului.

O caracteristică deosebită a lucrării o constituie pentru spiritul și mesajul misionar, deosebit de bine și de discret conturat: la Sfânta Înviere... fiecare capitol înseamnă tot atâtea Chemări la Hristos, apoi cinstea și modestia, onoarea, bunul‑simț, munca și perseverența devin involuntar repere ale unei conduite compatibile cu viața demnă împletită cu împliniri durabile. Lucrarea degajă concomitent şi o educație patriotică, de bucurie, de ata­șament și respect față de valorile gliei strămoșești și ale Sfintei Ortodoxii.

Suntem recunoscători că de acum înainte românii din Viena pot avea mai aproape, adică în casa lor, Biserica întreagă, în toată splendoarea ei, iar cei doi autori merită cele mai sincere și profunde mulțumiri pentru efortul, dăruirea, sensibilitatea, mesajul pe care au reușit să le transmită prin această lucrare. În mod cert, generaţiile viitoare le vor fi recunoscătoare.

În sala parohiei noastre a fost prezentată această carte în cadru solemn la „Lange Nacht der Kirchen“, pe 10 iunie 2016. Cartea poate fi procurată de la biserică, iar banii obţinuţi vor fi transmişi pentru proiectul Mitropoliei noas­tre: „Burse pentru cei 300 de copii săraci din Moldova“.