Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
O carte importantă pentru teologia biblică românească
De curând a ieșit de sub cernelurile tiparului volumul Robul Domnului, Mesia din poemele lui Isaia, semnat de arhidiacon prof. dr. Ilarion Argatu, slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iași, profesor la Seminarul Teologic „Sfântul Vasile cel Mare” din urbea ieșeană, asistent asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” - Iași și la Facultatea de Litere - filologie clasică, pe care le-a și absolvit. Lucrarea este de fapt forma ușor revizuită și adăugită a tezei de doctorat intitulată Poemele Slujitorului Domnului. Analiza textuală. Diacronia interpretării. Reevaluare mesianică, susținută de părintele arhidiacon în 2020, la catedra de Studii biblice din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” - Iași, avându-l ca îndrumător pe pr. prof. univ. dr. Petre Semen.
Apărut în condiții grafice deosebite la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, volumul se deschide cu o prolifică prefață semnată de îndrumătorul lucrării, în care se face o expunere sintetică a conținutului și a importanței acesteia pentru teologia biblică românească: „Autorul cercetării are ca obiectiv principal prezentarea multiplelor teorii ale cercetătorilor în domeniu legate de personajul Ebed- Yahweh din cartea profetului Isaia, reușind într-un mod cu totul inedit să realizeze o abordare diacronică și să sistematizeze atât de bine materialul de cercetare, încât am putea afirma că, pentru teologia ortodoxă românească, dar nu numai, lucrarea de față nu va fi prea curând depășită”. După ce expune contribuția originală a cercetătorului la tema aleasă, părintele Semen conchide: „Lucrarea de față îl recomandă pe autor ca pe un cercetător de excepție, ce dispune de mai multe instrumente solide de cercetare a textelor biblice vechi și noi..., îmbinând cu succes metodele de lucru pe text, respectiv metodele istorice, exegetice, comparative, istorico-critice, exegeza semiotică critică, încât a realizat o lucrare în domeniu care nu va fi prea curând egalată și nici depășită”.
Cele patru mari capitole, cu subcapitolele aferente, încadrate de o bogată introducere și o edificatoare concluzie, toate cuprinse în 574 de pagini, arată imensa muncă de cercetare și analiză minuțioasă, dar și pasiunea autorului scrierii pentru subiectul tratat din punct de vedere filologic și teologic. Practic, lucrarea părintelui Argatu analizează patru dintre cele mai importante pasaje cu caracter profetic, mesianic, din Cartea Isaia. Numite de către autor Poemele Slujitorului, aceste versete scripturistice (Isaia 42, 1-4; 49, 1-6; 50, 4-9; 52, 13-53, 12) sunt precumpănitoare pentru cunoașterea înainte de vreme a lui Mesia. Datorită explicității lor, poemele respective consfințesc denumirea dată de Sfântul Apostol Pavel Vechiului Testament: „pedagog spre Hristos” (Gal 3, 24).
În primul capitol, se încadrează poemele Slujitorului Domnului în contextul lor istoric, evidențiindu-se denumirea pasajelor, pornind de la genul literar, și adoptându-se varianta, folosită și în titlu, de „Poemele Slujitorului Domnului”, care va fi urmată constant pe tot cuprinsul lucrării. Sunt prezentate, de asemenea, numărul poemelor și delimitarea mai concretă a pericopelor.
În capitolul al doilea, intitulat „Poemele Robului. Text și traducere”, autorul tratează fiecare poem în parte, traducând pasajele corespunzătoare din textul ebraic, dar însoțindu-le de necesare lămuriri filologice și comparând versiunile mai multor traduceri. Pentru fiecare verset în parte, părintele arhidiacon consultă întreaga listă de comentarii biblice moderne, comparând și evaluând critic ipotezele formulate. Capitolul se constituie într-o exegeză biblică realizată cu mare acribie științifică, mai ales că textul ebraic apare citat în original, cu transliterare, fiind comparat cu Septuaginta și Vulgata.
În capitolul al treilea, cel mai cuprinzător, autorul detaliază informații despre „Identificarea Slujitorului Domnului. Analiză diacronică”, prezentând cinci categorii din multitudinea de ipoteze formulate de-a lungul timpului referitoare la identitatea Slujitorului: interpretări mesianice, interpretări colective, interpretări individualiste, interpretare mitologică și interpretări conciliariste.
Capitolul final, al patrulea, numit „Context - Text - Interpretare sau Isaia, profetul mesianic”, este dedicat contextului și interpretării făcute din perspectiva autorului. Aici se concentrează contribuția originală a părintelui arhidiacon Ilarion Argatu. Se expune o sinteză a ipotezelor formulate anterior, în sensul că forma actuală a pasajelor se bazează atât pe autoritatea profetului Isaia, cât și pe contribuția și transmiterea din partea ucenicilor și a scribilor ulteriori. Din imensul material explorat, părintele Ilarion reține și evidențiază ceea ce se află în perfectă concordanță cu învățătura Evangheliei și în același timp cu credința creștină de milenii vizavi de Ebedul lui Isaia identificat cu Mântuitorul Hristos, Cel jertfit.
Deși pare o carte adresată exclusiv mediului teologic, totuși ea conține suficiente argumente spre a fi lecturată de toți cei care Îl caută pe Dumnezeu după înseși spusele autorului: „colectivitate sau individ, întreaga lume e chemată să fie Slujitoare a lui Yahweh, după modelul Robului desăvârșit. Astfel, și Israelul, și profetul, și fiecare dintre noi, într-un moment al existenței, se poate identifica cu Acesta, Hristos trebuind să ia chip în noi, finalmente în toți, în unii mai devreme, în alții mai târziu”.
Nădăjduind că lectura ei vă va aduce bucurie și dorință de a sluji Domnului, felicităm pe părintele arhidiacon, prof. dr. Ilarion Argatu, pentru impresionanta muncă de cercetare oglindită în lucrarea Robul Domnului, Mesia din poemele lui Isaia, cu care teologia biblică românească s-a îmbogățit considerabil. Parafrazând cunoscuta sintagmă argheziană, rostită cândva, demult, zicem: „Carte bună și frumoasă, cinste cui te-a scris!”.