O carte pentru Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Trapezuntul

Editura Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a publicat lucrarea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceva, Trapezuntul, avându‑l autor pe arhimandritul dr. Grichentie Natu, slujitor la Catedrala „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, profesor la Seminarul Teologic al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și proinexarh al mănăstirilor din această eparhie.

Apariția cărții mi‑a produs o deosebită bucurie! Este un fericit prilej de a reitera amintirile, ca un arc peste timp, după aproape 40 de ani de când l‑am cunoscut pe autor. A devenit elev al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, într‑o vreme deloc facilă, când monahii greu aveau acces să studieze în școlile de teologie, doar cu aprobări speciale.

Prezența sa și a altor câțiva monahi în Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț s‑a datorat, în mod special, bunăvoinței și intervențiilor personale ale Patriarhului Teoctist, care era Locțiitor de Mitropolit al Moldovei și Sucevei, cum se numea atunci eparhia.

În contextul de delicată îngăduință față de unii monahi, fratele Gheorghe Natu, venit de la Mănăstirea Putna, și‑a început studiile la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. A întâlnit acolo un tânăr care, deși nu a devenit monah, era preocupat de viața spirituală, elev eminent și căutător al înțelesurilor adânci ale cuvintelor Scripturii, peste ani doctor în teologie la Universitatea Aristotel din Tesalonic, astăzi preot, scriitor și teolog misionar în Grecia, în apropiere de Tesalonic, cunoscutul părinte Petru Sidoreac.

Împreună, mulți tineri au pășit pe drumul cunoașterii teologiei.

O prietenie sfântă îi lega pe elevii seminarului, fratele Gheorghe, devenit mai târziu monahul Grichentie, având deschidere către comuniune și bunăvoire.

În această atmosferă l‑am cunoscut pe autorul cărții închinate Sfântului Ioan cel Nou.

A devenit monah la Mănăstirea Putna în vremea starețului Iachint Unciuleac, împreună cu alți câțiva novici ai mănăstirii. Din câte îmi amintesc, la aceeași slujbă a fost tuns în monahism și Nicodim Gheorghiță, după un timp devenind starețul Mănăstirii Hadâmbu de lângă Iași.

Părintele Grichentie s‑a supus întru totul rânduielilor vieții monahale. Novice ascultător, harnic, evlavios, atent, calitățile sale l‑au recomandat mai târziu pentru slujirea de la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”. În vremea respectivă, cunoscuta mănăstire din vechea Cetate de Scaun a Moldovei nu avea regim de catedrală, întrucât zona făcea parte din teritoriul canonic mult mai extins al Eparhiei Iașilor, care includea și județul Suceava.

Am slujit la hirotonia întru ieromonah a părintelui Grichentie, după ce fusese câțiva ani ierodiacon. Hirotonia în treapta de ieromonah a fost săvârșită de către Mitropolitul de atunci al Moldovei și Bucovinei, Daniel. Starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan” l‑a dorit slujitor în obștea de la Suceava. Calitățile prin care s‑a distins erau ascultarea, buna-cuviință, pregătirea teologică (care era în proces de desăvârșire), dar și firea specială, mai mult decât monahală, pe care părintele Grichentie a avut‑o mereu.

Bun la inimă și prea îngăduitor, aș putea spune că părintele Grichentie nu era făcut pentru lumea abordării într‑o notă specială a administrației, având alte daruri. Iubea rugăciunea și slujbele. Și‑ar fi dorit, poate, să rămână în biserică, toată ziua slujind lui Dumnezeu și în același timp și oamenilor.

A urmat perioada studiilor de la Tesalonic, parcă dorind să‑l urmeze pe colegul său de seminar, Petru Sidoreac. Așa a rânduit Dumnezeu! Cele două subiecte pe care le‑a dezvoltat, despre care a căutat informații noi în documente, scrieri și diferite publicații în perioada studiilor de la Tesalonic au fost Viața și martiriul Sfântului Mare Mucenic Ioan de la Suceava, Trapezuntul și Lucrarea duhovnicească, viața și trăirea în Hristos a cunoscutului arhimandrit Cleopa Ilie.

Părintele Grichentie i‑a cinstit pe amândoi în chip special. Pe părintele Cleopa îl cerceta din tinerețe, poposind adeseori la chilia lui, de multe ori pelerinajul l‑am înfăptuit împreună în vremea studiilor noastre de la Mănăstirea Neamț.

Legătura cu Sfântul Ioan cel Nou s‑a conturat de la începutul slujirii sale în Catedrala suceveană până în ziua de astăzi. A fost o cinstire directă, prin săvârșirea celor sfinte, prezența lui multe ore la rând în preajma raclei martirului din Trapezunt, dar și prin numeroasele mărturii pe care le‑a ascultat de la oamenii credincioși în decursul unui sfert de veac.

Lucrarea părintelui arhimandrit dr. Grichentie Natu nu este doar un proiect cultural și științific, sau osteneala pe care fiecare o înțelege într‑o anumită cheie, ci o jertfă de iubire a monahului putnean și sucevean față de ocrotitorul Cetății de Scaun și al ținutului dimprejur.

Părintele Grichentie a cercetat în decursul anilor numeroase izvoare, amintind documentele și cronicile privind istoria României, publicate sub egida Academiei Române, dar și mărturii mai vechi, cum sunt cele ale Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei, scrierea lui Grigore Țamblac, oarecum controversată, unii dintre specialiști spun că nu s‑ar fi ocupat de viața Sfântului Ioan, ci un alt monah Grigorie, care nu era același cu viitorul ierarh. Melchisedec Ștefănescu a scris și el despre martiriul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, împreună cu multe alte articole și studii în limbile română, greacă, franceză etc., unele dintre ele inedite și importante.

Ne sunt cunoscute Viețile Sfinților sau scrierile părintelui arhimandrit Ioanichie Bălan, însă au apărut elemente noi și informații prețioase pe care părintele Grichentie ni le oferă în premieră.

Amintesc câteva articole: Constantin Bobulescu - Pentru pomenirea lui Alexandru cel Bun. Iașii în legătură cu aducerea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava în anul 1402. Scrierile lui Marian Braniște apărute la Viena: Moaștele Sfântului Ioan cel Nou la Viena (1914‑1918). Preotul profesor Constantin Cojocaru ‑ Strădaniile Mitropolitului Varlaam pentru păstrarea dreptei credințe. Arhidiaconul Vasile Demciuc, un Palladium al Moldovei ‑ Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Scrierile Arhiepiscopului Eftimie, fost stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan” în ultima jumătate a veacului XX, Semnificația unor momente privind cinstirea moaștelor Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și Racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Pr. Iustin Gașpar ‑ Moaștele în biserici din Arhiepiscopia Iașilor, lucrare apărută la Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei în 1987, Gherasimescu T.: Ce au pătimit Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava și alți sfinți din partea papistașilor (1932), Scrierea lui Petre Năsturel în limba franceză Despre martiriul Sfântului Ioan cel Nou, publicate în documentele primului Congres Internațional de Studii Balcanice și Sud-Est Europene, Sofia, 1971, scrierea Episcopului-vicar Pimen Suceveanul - Despre Sfântul Ioan, în volumul Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești, ori scrierea lui Petru Rezuș - Viața și faptele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava sau alte articole ale pr. Scarlat Porcescu, Emilian Popescu și ale pr. Ioan Zugravul, preocupat de acest subiect.

Părintele Grichentie adaugă articole și studii în limba greacă, multe fiind cercetate și citate în premieră.

Lucrarea, deosebit de folositoare, îmbogățește Sinaxarul, Istoria Bisericii din Moldova și istoria bisericească, în general. Toate bibliografiile s‑au așezat în câteva capitole care vorbesc despre izvoarele referitoare la Viața Sfântului Ioan, petrecerea sa în lume și martiriul, sfintele moaște, cinstirea și prăznuirea în România și minunile Sfântului Ioan cel Nou.

Cartea vorbește și despre momentele ducerii și aducerii sfintelor moaște în diferite locuri, începând cu aducerea lor de la Cetatea Albă la Suceava, apoi în Polonia, din nou la Suceava, la Viena și din 1918 până în prezent la Suceava, fără să uităm că sărbătorile închinate sfântului neo‑martir au adunat în trecut cum adună și astăzi mulțimi de credincioși.

Lucrarea părintelui este, într‑un fel, chiar dacă nu și‑a propus, pregătitoare a unui mare eveniment, întrucât, în anul 2030, se vor împlini 700 de ani de la martiriul Sfântului Ioan cel Nou (1330). Cartea publicată este un început al cinstirii deosebite pe care o va pregăti Eparhia Sfântului Ioan cel Nou la popasul de șapte veacuri al martiriului său.

Vorbind despre evlavia oamenilor care au poposit la Suceava, despre pelerinii care‑L caută pe Dumnezeu și care se străduiesc să fie următori vieții și înaltelor trăiri ale martirului pomenit, voi face referire la o amintire personală pe care am trăit‑o la Suceava, în anul 1982. Atunci a venit în Moldova Patriarhul Diodor I al Ierusalimului. Sfânta Liturghie a fost oficiată afară, în prezența unei mulțimi de credincioși, lume adunată cât vedeai cu ochii, om lângă om, încât nu mai era loc nici pentru un vârf de ac. La jumătatea slujbei, o ploaie torențială a venit ca din senin. După cum remarca la final Patriarhul Diodor I, nimeni nu s‑a clintit. A privit către poarta de intrare (și ieșire) din mănăstire, nimeni nu ieșea. Toți au rămas neclintiți acolo! După ploaie, un abur al credinței se urca dintre oameni către cer. Atunci, uimit, Patriarhul Diodor a spus: aveți aici un Ierusalim al marilor trăiri! Să‑l păstrați!

Cu siguranță, părintele arhimandrit Grichentie și sucevenii nu au uitat cuvântul marelui Patriarh Diodor I al Ierusalimului, cel iubitor de români.