„O, Măicuţă Sfântă…”

De aproape două milenii, în fiecare an la 15 august, în plină vară, creştinii ortodocşi, alături de cei roma­no-catolici, prăznuiesc cu aleasă bucurie sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare. Este unul dintre cele mai iubite, mai cinstite şi mai venerate praznice ale lumii creştine. Grecii îl numesc „Paştile verii”, prin faptul că la sanctuarele Maicii Domnului din întreaga Grecie în această zi mii şi mii de pelerini sosesc şi îşi pleacă genunchii înaintea icoanelor făcătoare de minuni ale Maicii Preacurate, implorând mila, harul şi binecuvântarea celei care s-a arătat cu adevărat în lume a fi Maica vieţii, cea care L-a purtat în pântecele ei preacurat pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre.

După o veche tradiţie a Bisericii Ortodoxe, creştinii se pregătesc aşa cum se cuvine vreme de două săptămâni pentru praznicul Sfintei Adormiri a Născătoarei de Dumnezeu. Potrivit vechilor predanii creştine, înainte de Adormirea Sa, Sfânta Fecioară Maria s-ar fi pregătit vreme de două săptămâni cu post şi rugăciune pentru întâlnirea cu Fiul Său Cel înviat şi Înălţat la cer. Pentru noi toţi, această perioadă este un timp de post, de înfrânare trupească şi sufletească, de rugăciune înmulţită şi de fapte bune pentru a dobândi şi noi bunătăţile cele sfinte şi înalte ale Împărăţiei cerurilor.

Sfânta Fecioară Maria este cu adevărat Maica Bisericii, Maica Domnului şi Maica noastră a tuturor. Prin smerenie, prin ascultare şi prin iubire, tânăra Maria a devenit plăcută înaintea Domnului. Tot aşa şi noi putem deveni bineplăcuţi lui Dumnezeu urmând cuvintele şi îndemnurile Mântuitorului Hristos. Ea ne-a învăţat să fim plini de credinţă în Dumnezeu, Tatăl nostru Cel din ceruri, să-L iubim şi să-L cinstim şi în acelaşi timp să-l iubim şi pe aproapele nostru. Cuvintele rostite la nunta din Cana Galileii „faceţi tot ce vă va spune El” (Ioan 2, 5) ne sunt adresate şi nouă, creştinilor acestui veac. Ele constituie cu adevărat predica Maicii Domnului, testamentul pe care ni l-a lăsat ca împlinindu-l să dobândim mântuirea şi fericirea cea veşnică - scopul vieţii noastre pe pământ.

Mari şi minunate sunt binefacerile şi darurile Sfintei Fecioare Maria pentru toţi cei care o cinstesc, i se închină şi o cheamă în ajutor prin rugăciuni de o frumuseţe deosebită. Rugătoare şi folositoare fiind în timpul vieţii, după mutarea ei la ceruri, ea devine grabnic ajutătoare, iar din Maica îndurerată pe pământ se preface în Maica Mângâierilor în ceruri pentru „tot sufletul cel necăjit şi întristat care are trebuinţă de milă şi de ajutorul lui Dumnezeu”.

Această perioadă a Postului Sfintei Marii este un prilej de bucurie şi de înălţare sufletească pentru fiecare creştin care se străduieşte să urmeze Domnului şi să întruchipeze în viaţa sa tot ceea ce ne-a învăţat Maica Cuvântului Celui Adevărat. Pentru noi, românii, această vreme este perioadă de vară duhovnicească. Cu sufletele înălţate, cu inimile pline de credinţă, de nădejde şi de dragoste căutăm să fim mai buni, mai iertători şi mai apropiaţi de Iisus, Mântuitorul lumii. În Transilvania, dar şi în alte locuri din ţară, în fiecare seară, cete de creştini, mai ales femei şi copii, vin în sfintele locaşuri şi laudă prin cântări duhovniceşti pe Maica Preacurată, ocrotitoarea şi sprijinitoarea credincioşilor. Văzduhul răsună de glasul îngeresc al credincioşilor care vreme de două săptămâni cântă împreună cu îngerii frumoasele laude duhovniceşti ale Paraclisului Maicii Domnului ce se rosteşte „la toată vremea de necaz şi încercare”.

Postul Sfintei Marii este cel mai uşor din cuprinsul anului bisericesc, când belşugul de legume şi de fructe se revarsă ca o binecuvântare înspre toţi credincioşii. Se cuvine aşadar ca, în cinstea Adormirii Maicii Domnului, să păzim acest post spre folosul nostru sufletesc şi trupesc, dar să fim cu luare de seamă ca acest post să fie dublat şi de o viaţă curată, de rugăciune şi de toată fapta cea bună. Numai aşa vom avea folos de el şi ne vom împărtăşi de darurile cele cereşti ale Părintelui Luminilor „de la Care coboară toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit” (Iacob 1, 18) şi vom primi bucurie negrăită din bucuria Maicii Domnului.

Să ne ajute Dumnezeu tuturor ca să împlinim această poruncă a postului şi să ne învrednicim a ajunge cu pace şi cu sănătate, spovediţi şi împărtăşiţi cu Sfintele Taine la ziua cea luminată şi binecuvântată a Adormirii Maicii Domnului. Până atunci să zicem şi noi cu de Dumnezeu înţelepţii cântători:

„Nu lăsa Măicuţă,

Să pierim pe cale

Căci noi suntem fiii

Lacrimilor Tale”.