Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
O reclamă care jigneşte creştinii
Frenezia premergătoare Sărbătorilor Crăciunului a cuprins multă lume. Pe unii i-a şi dus în ispită în aşa fel încât, în toate domeniile, începând cu cele de marketing şi terminând cu cele din mass-media, se simt obligaţi să facă referire la praznicul creştinătăţii. Şi nu ne-am supăra dacă măcar s-ar mai gândi la adevăratul sens, însă goana după câştig şi după aflarea în trend naşte monştri. Aşa s-a născut reclama blasfemiatoare la băutura energizantă al cărei nume nici nu merită să fie pomenit spre a nu-i face reclamă gratuit, care s-a folosit de tema Naşterii Domnului, punând în ipostaze mai mult decât nepotrivite Persoanele Sfinte. Este şi aşa imoral că oamenii acestei lumi desacralizate comercializează această băutură plină de substanţe toxice pentru organism, ca să nu spunem otrăvitoare. La aceasta consideră necesar să ne vândă şi mizeria unei reclame odioase în condiţiile în care au încălcat chiar şi regulile de cercetare a pieţei în domeniu.
Nu vii să arunci în ochii unui popor majoritar creştin-ortodox o astfel de reclamă, nici măcar cu scuza că este făcută de nişte tineri pentru tineri. Vrem-nu vrem, la televizor ne uităm toţi, fie şi în treacăt, şi tot auzi sau vezi ceva. Slavă Domnului, a fost sesizat CNA-ul şi reclama nu se mai difuzează. Aceasta şi în urma reclamaţiilor primite. Dar, cum spunea cineva pe un blog, cam puţină reacţie a acestui popor creştin la fapte şi gesturi care lovesc direct în credinţa sa. Altfel spus, mămăliga care nu explodează, ca să folosim o expresie ce ne caracteriza înainte de 1989, rămâne în continuare tot la fel de dezamorsată, aşa încât cine ştie ce monstruozităţi mai putem înghiţi pe viitor. Vă daţi seama ce "Crăciun fericit" am fi avut dacă reclama ar fi rulat pe micile ecrane în timp ce noi am fi urmărit programele speciale de Sărbători... După această întâmplare nefericită pentru fabricanţii de băutură - care, chipurile, îţi dă aripi după ce o bei -, am fi curioşi spre ce se îndreaptă făcătorii de poveşti adiţionale mărfii lor. Să urmeze cumva Allah ori Buddha? Nu prea credem, pentru că acolo nu le merge cu jignirile, practicanţii acelor religii nefiind atât de îngăduitori precum creştinii. Ar fi de dorit să nu transformăm nici noi toleranţa în pasivitate. După cum tot de dorit ar fi să nu mai bem toate prostiile ce ni se vând pe post de energizante, avem oricum parte de atât de multe lucruri nenaturale. Şi ar mai fi normal ca televiziunile să nu difuzeze orice pentru bani. Presupunem că şi în posturile de conducere ale acestora sunt nişte oameni care cred în Dumnezeu. Sau peste tot sunt numai atei ori de vreo altă religie (deşi fiecare religie respectă în felul ei valorile celorlalte), numai creştini nu?