O reîntâlnire după trei decenii

La Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț anual se reîntâlnesc generații și generații de absolvenți ai cunoscutei școli teologice, aducând cu ele emoții, nostalgii, gânduri de recunoștință, ba chiar unele neîmpliniri. O astfel de revedere reprezintă un arc peste timp, când absolvenții vin să aducă slavă Desăvârșitului Învățător, Hristos Dumnezeu, Care, prin profesorii care i-au călăuzit în anii de seminar, le-a pus în suflet lumină și-n minte înțe­lepciune. Este ca o regăsire și o confirmare a calităţii „pământurilor” sufleteşti ale absolvenților seminarului, după ce au primit sămânța cunoașterii: de lângă drum, cu pietre, cu pălămidă și spini sau pământuri bune, „cernoziomuri” duhovnicești, capabile acum să „hrănească”, la rândul lor, generații tinere însetate de cuvântul lui Dumnezeu. 

O astfel de întâlnire a avut loc la seminarul nemțean joi, 9 mai, când promoția anului 1989 s-a regăsit, după trei decenii, cu ace­eași bucurie, freamăt tineresc și gânduri pline de recunoștință. Ziua a debutat prin oficierea Sfintei Liturghii, care a consfințit sentimentul de comuniune cu Dumnezeu, „de la Care vine toată darea cea bună și tot darul desă­vârșit”. Și cum să nu trăieşti simțământul sublim al comuniunii și fraternității când participi la „misterul mântuirii neamului omenesc”, permanentizat pe pământ şi în ceruri? Slujitorii de acum vor fi înțeles ceea ce odinioară, ca elevi, citeau în cărți: Dumnezeiasca Liturghie dezvăluie neîncetata lucrare a Domnului nostru Iisus Hristos în lume şi pentru lume, în Duhul Sfânt, spre a o aduce, primenită prin Jertfa Sa, înaintea Tatălui. Taina Liturghiei i-a reconfirmat a fi o unitate: în duh și simțire, în cuvânt și faptă, foștii elevii au trăit și mărturisit dimpreună cu dascălii lor că Jertfa Euharistică reprezintă o formă de prelungire, de actualizare sau de perpetuare în mijlocul nostru a prezenţei lui Hristos, Cel Răstignit și Înviat. Este impresionant să vezi adunați în jurul dumnezeiescului altar pe cei care, altădată, visau să devină sacerdoți, să slujească Dumnezeiasca Liturghie cu toată dăruirea și dragostea, liturghisind acum cu cei care-i învățau să iubească Liturghia ca pe cea mai înaltă chemare și dăruire. 

Slujba a prezidat-o Preasfin­țitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, care, în urmă cu trei decenii, pășea pe treptele slujirii Bisericii lui Hristos cu dragostea și devoțiunea deprinse acasă, în binecuvântatul ținut al Fălticenilor, dar și în școala de la Neamț, numărându-se printre absolvenții generației care și-a sărbătorit cei 30 de ani de la terminarea seminarului. Ierarhul a fost înconjurat de un frumos sobor de preoți alcătuit din colegii Preasfinției Sale, dar în mod special din părinții profesori Mihai Vizitiu, Ioan Mihoc, Teoctist Caia, Gheorghe Onofrei și Constantin Vasilescu, care acum trei decenii le-au călăuzit pașii prin tainele cunoașterii teologiei, devenind pentru mulți dintre ei repere în viața sacerdotală ori lucrarea din ogorul Bisericii. 
După săvârșirea Sfintei Liturghii s-a oficiat un Parastas pentru toți profesorii seminarului nem­țean mutaţi la cele veșnice, dar și pentru colegii de generație care s-au grăbit către cereștile loca­șuri. Momentul a impresionat nu doar prin aducerea-aminte de cei repauzați, ci și prin îngemănarea vocilor celor prezenți: profesori, foști elevi, familii ale acestora, s-au constituit într-un spontan cor care a intonat, cu necurmată bucurie și credință, Învierea lui Hristos, iar prin aceasta și a noastră și a celor deja răposați înviere. 

Sărbătoarea revederii a continuat cu îndătinata oră de diri­genție, unde catalogul s-a auzit iarăși, iar foștii seminariști, acum oameni cărunți, cu numeroase și diverse responsabilități în Biserica lui Hristos, au răspuns cu aceeași emoție, dar și cu bucuria împărtășirii celor înfăptuite, ca rezultat al ostenelilor și perse­verenței începute de prin anii 1984, de când au început cursurile seminariale. Au vorbit mai întâi părintele profesor Mihai Vizitiu, pe atunci directorul renumitei școli teologice, apoi părintele profesor Ioan Mihoc, diriginte în ultimul an de studii pentru promo­ția prezentă, evidențiind că toți absolvenții acestei promoții sunt clerici. Au luat cuvântul apoi și ceilalți distinși profesori, toți rememorând momente definitorii din viața de seminar ale celor care acum au revenit cu emoție și cu datoria de a-I mulțumi Domnului pentru binefaceri. 

La rândul lor, absolvenții au rostit alocuțiuni, exprimând plenar sentimente de bucurie, de gratitudine față de cele învățate în școală, față de strădania dascălilor lor, cu aduceri aminte plăcute sau, uneori, mai strașnice din perioada petrecută în seminar, care i-a pregătit pentru multiplele și diversele provocări ce aveau să le întâmpine în viață. Au fost amintite și clipele grele ale anilor de demult, când regimul comunist punea tot mai mari presiuni pe activitatea Bisericii, căznindu-se din răsputeri a o reduce doar la aspectul ei liturgic. Și profesorii, și absolvenții au reiterat acele momente nu ca pe o judecată, ci mai cu seamă cu dorința de a evidenția cerbicia, abnegația, dar și dragostea jertfelnică a profesorilor și învăță­ceilor lor de a înfrunta toate neajunsurile, afirmând astfel că rolul Bisericii rămâne, dincolo de regimuri politice, de vremuri tulburi, de avocat al demnității umane și al vieții veșnice. 

Un cuvânt de recunoștință și plin de afecțiune a rostit și Prea­sfințitul Părinte Timotei, eviden­țiind bucuria reîntâlnirii ca pe o Liturghie a bucuriei și a comuniunii, precum şi rolul profesorilor din seminar, din facultate, dar și al tuturor celor care, de-a lungul anilor, au contribuit la formarea și zidirea duhovnicească a tuturora. Preasfințitul Părinte a reamintit colegilor săi datoria de a vedea lumina din cei care au slujit altarul școlii, catedra, iar din lumina lor să ne luminăm fiecare dintre noi cu făptuirea. 

Ca semn de recunoștință și prețuire, fiecare părinte profesor prezent a primit din partea absolvenților promoției 1989 daruri de cărți, iar frumoasa biserică a seminarului, veritabilul „Voro­neț nemțean”, după cum a numit-o Părintele Patriarh Daniel, a primit din partea aceleiași promoții o Sfântă Evanghelie, unde s-a însemnat ziua de 9 mai a anului 2019, zi de bucurie și recunoștință întru lauda Dumnezeului Preaînalt și pomenirea absolvenților promoției 1989.