Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei „O viaţă dăruită Bisericii şi Neamului - Sfântul Ierarh Andrei Şaguna“

„O viaţă dăruită Bisericii şi Neamului - Sfântul Ierarh Andrei Şaguna“

Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Emanuel Pavel Tăvală - 14 Dec, 2012

Faptul că părintele profesor Mircea Păcurariu continuă să îmbogăţească istoriografia românească nu miră, cred şi sper, pe nimeni. Doar că acum istoriografia nu e singura care se îmbogăţeşte, ci alături se află şi aghiografia. Aceasta este lucrarea pe care părintele profesor ne-o oferă la un an de la canonizarea Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei. Aşadar, avem o lucrare istorico-aghiografică, după cum e numită în prefaţă de către IPS Părinte Mitropolit Laurenţiu.

Aşa după cum mărturiseşte autorul în Cuvântul lămuritor de la începutul volumului, personalitatea marelui ierarh l-a preocupat şi fascinat dintotdeauna, mai ales că auzea vorbindu-se în familie despre el, trei dintre strămoşii părintelui profesor au fost chiar hirotoniţi de către Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, cel care a marcat istoria Bisericii din Ardeal şi a Ardealului pentru un pătrar de secol, după cum spune episcopul Nicolae Popea.

Personalitatea lui Şaguna era prea puternică, el ridicându-se cu mult deasupra înaintaşilor săi şi şi-a menţinut acest statut mult timp. Realizările sale erau memorabile şi de noutate absolută, mai ales pentru un cleric al Bisericii Ortodoxe. Implicarea sa directă în Revoluţia de la 1848 şi în viaţa politico-naţională a românilor ardeleni, restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei, acum cu sediul la Sibiu, organizarea dată prin magistralul Statut organic din 1868, reorganizarea vechii şcoli teologice sibiene sub forma Institutului Teologic-Pedagogic ale cărui cursuri au fost permanent prelungite (ca durată de pregătire), reorganizarea întregului învăţământ gimnazial şi primar ortodox, înfiinţarea tipografiei diecezane, unde a tipărit peste 150 de lucrări, înfiinţarea Telegrafului român, lucrările sale cu profil canonic, istoric şi pastoral, manuale şcolare, contribuţia sa la înfiinţarea Astrei, acţiunile de caritate, bursele de studii pentru elevi şi studenţi sunt câteva dintre acţiunile de răsunet ale lui Şaguna. În faţa unei personalităţi cu o asemenea activitate stăm şi ne întrebăm şi noi, împreună cu autorul volumului: Cum să scrii o carte despre el? Şi iată că s-a aflat răspuns bun pentru că în mai puţin de un an această carte a fost oferită cititorilor. Ea se înscrie în bogata literatură dedicată marelui şi sfântului mitropolit ardelean, alături de cele întocmite de arhim. Nicolae Popea, protopopul Ioan Lupaş, de Gheorghe Tulbure sau de către cercetători de peste hotare cum ar fi prof. Keith Hitchins sau actualul episcop evanghelic de Hannover (Germania), Johann Schneider. Suntem aşadar în faţa unei lucrări al cărei mare merit este că e prima de după canonizarea Mitropolitului Andrei Şaguna, e întocmită de către persoana care alături de IPS Mitropolit Laurenţiu s-a zbătut mult pentru a formula argumentele de canonizare şi e o lucrare asumată de către urmaşul în scaun al lui Şaguna prin cuvântul de binecuvântare şi prin tipărirea ei în Colecţia şaguniană a Editurii Andreiene.

Deşi am arătat că vorbim despre o lucrare istorico-aghiografică, totuşi, la o lectură mai atentă, cititorul realizează că avem de-a face cu o lucrare clară de pastorală, o lucrare ce cuprinde sfaturi bune pentru ierarhi, preoţi şi credincioşi, aşa cum e normal când e vorba despre providenţa divină ce lucrează prin şi pentru oameni.

În lumea de astăzi, în care familiile cu probleme sunt parcă tot mai numeroase, în care educaţia copiilor e subsumată materialului, găsim un exemplu de cum trebuie să ne purtăm în cazul familiei lui Andrei Şaguna. Au avut probleme materiale şi de zbucium sufletesc, dar mama a avut un crez şi nu a renunţat la el pentru nimic! Aşadar, primele pagini ale cărţii le arată părinţilor de azi cum trebuie să se poziţioneze faţă de educaţia copiilor, fără a mai invoca greutăţile vremurilor.

Suntem într-o lume cu tineri debusolaţi, cu oameni care nu ştiu să îşi asume un drum şi să îşi asume în fond limitele omeneşti. Îl avem ca exemplu pe Şaguna, care şi-a creat o cultură deosebită, studiind filozofia şi dreptul la Pesta, acestea nefăcând decât să îi deschidă mai mult apetitul pentru studiul teologiei, pe care îl va face la Vârşeţ şi va ajunge să mărturisească: De 100 de ori dacă m-aş naşte, tot preot m-aş face! Iată aşadar ce înseamnă căutarea sinceră, conlucrarea cu providenţa şi asumarea drumului şi a chemării.

A fost chemat la treptele înalte ale ierarhiei pentru românii din Ardeal, cu rezultatele pe care le cunoaştem şi care reies şi din zecile de mărturii pe care autorul le aşază spre edificare la finalul lucrării. Din întreaga lucrare răzbate figura impunătoare a unui conducător civil şi eclesial desăvârşit, un om care şi-a asumat deplin luminarea poporului. A fost un om cu mare viziune!

Dacă se doreşte un îndreptar misionar-pastoral pentru preoţii vremurilor noastre, acesta se găseşte în paginile monografiei dedicate Sfântului Ierarh Andrei Şaguna. Cât tact pastoral pentru colecta prin care se dorea începerea construirii Catedralei mitropolitane, câtă dragoste şi câtă fermitate în acelaşi timp în cazurile când unii preoţi se abăteau de la disciplină şi de câtă preţuire s-a bucurat ierarh ardelean, nu numai între graniţele marii sale eparhii, ci chiar şi dincolo, la Curtea Imperială vieneză. Cu toate acestea, din toate cele scrise în paginile acestei lucrări reies echilibrul şi smerenia sfântului ierarh, care este invers proporţională cu sporirea renumelui şi preţuirii sale din partea oamenilor.

Toate acestea au stat la baza hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a decis trecerea sa în rândul sfinţilor, lucru consfinţit prin proclamarea la 28 octombrie 2011 de la Sibiu. Pornind de la pregătirile pentru formularea argumentelor pentru canonizare şi apoi de la proclamarea Sfântului Ierarh Andrei Şaguna ca sfânt al Bisericii româneşti, părintele profesor Mircea Păcurariu a început elaborarea prezentei lucrări, care acum aşteaptă doar să fie lecturată de către cei interesaţi.