Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
23 Dec, 2024
Oile nu știu matematică
Există o vorbă des folosită de români. Ea sună cam așa: „teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. La ce se referă primul termen din enunțul de adineauri? Teoria, modo grosso vorbind, este atunci cînd ţi se pare că ştii totul, dar nu funcţionează nimic sau funcționează total altfel decât ți-ai imaginat. Diferența dintre teorie și practică seamănă cu aceea dintre cunoaștere și înțelepciune. Poți fi un om informat, dar prin asta nu devii automat și înțelept. Oricât de multă teorie ai cunoaște, lipsa experienței este un deficit major atunci când ți se cere să judeci practic o problemă. Pilda de astăzi vrea să scoată în evidență tocmai acest lucru, anume că nu întotdeauna teoria se verifică în pratică, ci dimpotrivă, ultima o poate contrazice flagrant pe prima.
Mihai este un copil de 7 ani din Mărginimea Sibiului. Tatăl lui se ocupă cu creșterea animalelor. Și pentru că este din Sibiu, ați ghicit, are în grijă turme mari de oi pe care le mână din când în când chiar fiul său. La școală, învățătorul l-a întrebat odată pe Mihai: Copile, dacă ai douăzeci de oi în țarc și una ar sări gardul și ar fugi, câte ar mai rămâne în împrejmuire? Nici una, răspunde sigur pe el Mihai. Cum așa, se miră învățătorul, uimit. Dacă ai douăzeci și pleacă una, câte mai rămân? Nici una domnule, spune a doua oară cu nonșalanță micuțul păstor. Nu, nu! Mihai, nu ai înțeles. Concentrează-te puțin, te rog. Douăzeci minus una fac nouăsprezece.
Scărpinându-se în cap, copilul replică cu năduf: Domnule învățător, dumneavoastră știți multă matematică, însă la oi nu vă pricepeți deloc. Dacă o singură oaie sare gardul, toate celelalte merg după ea. (Augustin Păunoiu, adaptare după o pildă din volumul De vorbă cu Iisus, Agustin Filgueiras Pita, Editura Sapientia, 2014)
.jpg)
