Orbul din naștere și cunoașterea lui Dumnezeu

Evanghelia din Duminica Orbului ne surprinde nu prin lungimea ei, cât prin simplitatea și măreția minunii săvârșite de Hristos Domnul. Ne surprinde și pentru că nu vedem legătura dintre această vindecare și Învierea pe care am sărbătorit-o urmându-i pe Sfântul Apostol Toma și pe sfintele femei mironosițe, care au mers la mormântul Domnului cu îndrăzneală. Dacă timp de trei duminici am fost într-o singură zi, într-un fel de timp suspendat sau dincolo de timp, iată-ne, începând cu Duminica Slăbănogului, revenind în cel al narațiunii evanghelice. Duminicile a patra, a cincea și a șasea de după Înviere au câteva puncte comune: pe de o parte, ne introduc în tematica adevăratei cunoașteri a lui Dumnezeu, cunoaștere care se va realiza de către fiecare credincios prin intermediul Sfântului Duh, Duhul Adevărului. Pe de altă parte, au în comun apa - scăldătoarea Vitezda, fântâna lui Iacov - cetatea Sihar, scăldătoarea Siloamului. Aceste pericope evanghelice le-am putea numi simplu ca fiind întâlniri fondatoare sau, mai bine spus, re-fondatoare pentru oameni pentru că aceștia nu au mai fost la fel în urma ascultării de cuvântul Mântuitorului Hristos. Ascultarea reprezintă unul din voturile monahale, dar este, de fapt, una din primele porunci date de Dumnezeu omului în Paradis. Un om care era întreg nu cunoștea răul, Taina omului se arată în dragostea jertfelnică a lui Dumnezeu pentru creatura mâinilor Sale. Paraliticul, samarineanca Fotini, orbul din naștere - toți trei - ne vorbesc atât despre suferința fizică și sufletească, cât și despre singura manieră de a ieși din această suferință: cunoașterea lui Hristos Dumnezeu.

Fără a cădea în ispite cantitative: care durere este mai mare? Sunt convins că lipsa vederii este una fundamentală în viața unui om. Practic, acest om nu cunoștea lumea în care trăia sau, cel mult, avea o părere (pentru a nu spune imagine) deformată asupra ei. Orbul din naștere poate fi înțeles, de asemenea, ca o figură a umanității decăzute: prin păcat, omenirea și-a pierdut familiaritatea cu Dumnezeu. Este cumva handicapată în sensul că un organ al ei este mutilat, deformat și este, în același timp, o omenire nevoiașă, căzută într-o stare mizerabilă. Din acest motiv, fiecare ființă umană se naște oarbă din punctul de vedere al cunoașterii. Omul, prin păcat, a pierdut capacitatea naturală de a-L vedea pe Dumnezeu. Mântuitorul Se dăruiește umanității, făcându-Se Om pentru a-i da organul de cunoaștere pe care l-a pierdut sau care i-a fost alterat prin păcat. Practic, Dumnezeu S-a făcut Om pentru a ne deschide nouă ochii. Și ni-i deschide prin fiecare Sfântă Liturghie la care participăm, prin fiecare rugăciune pe care o rostim.

Legat de problema lui Dumnezeu și problema cunoașterii lui Dumnezeu, cele două depind de o trecere la alt nivel. Sunt săvârșite două minuni: orbul din naștere primește vederea trupească a obiectelor și a ființelor vii; apoi primește vederea Domnului prin iluminarea minții, rațiunii sale. Avem aceste două cuvinte: vedere și viziune. Nimeni nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu fără să facă această trecere (care ne apropie tematic de Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic), această schimbare de nivel, de modalitate, de registru și fără să primească harul cunoașterii Domnului.

„Arătarea cuvintelor Tale luminează”, spune David Împăratul în Psalmul 118, 130. Sau tot în Primul Legământ găsim că „Legea este lumină” (Pilde 6, 23). Lumina aceasta a cuvintelor și a Cuvântului lui Dumnezeu, Logosul Înomenit, Verbul smerit Întrupat nu ar trebui să fie altceva decât reperul vieții noastre. Pentru a face față problemelor actuale - politice, sociale, ecologice - și preocupărilor Bisericii însăși - avem nevoie de oameni care, ca și femeia samariteană și orbul, s-au ridicat la un alt nivel de cunoaștere și care sunt capabili să interpreteze semnele vremurilor. Dacă de cele mai multe ori se întâmplă să trăim fără să înțelegem lumea în care trăim, sunt convins că Învierea Mântuitorului Hristos luminează tuturor celor care-L caută pe El, singurul și adevăratul Dumnezeu.