Ortodoxia, comuniunea în duh apostolic cu întreaga Biserică

Biserica Ortodoxă este păstrătoarea adevărurilor de credinţă revelate de Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie şi dogmatizate la cele șapte sinoade ecumenice. Ortodoxia astăzi în lume este trăită şi mărturisită de peste 200 milioane de credincioşi răspândiţi pe toate continentele. Aceştia au conştiinţa că fac parte din Biserica întemeiată în chip spiritual de Hristos pe Cruce şi care a apărut în istorie la Cincizecime, când prin Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli, aceştia au întemeiat prima comunitate creştină la Ierusalim. Ei au mărturisit atunci prin vocea verhovnicului lor, Sfântul Apostol Petru, că Iisus este Domn şi Hristos: „Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi, pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât, pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea... Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori. Deci, înălţându-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi... pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos” (Faptele Apostolilor 2, 22-24; 32-33 şi 36). Din aceste cuvinte înţelegem că apostolii au vestit Evanghelia mântuirii pentru că au fost martori ai lui Iisus Hristos Cel Înviat care este Domnul şi Mântuitorul neamului omenesc. Iar cei care au auzit cuvântul lor şi al celor care le-au urmat în propovăduirea Evangheliei s-au pocăit şi s-au botezat „în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor” şi au primit „darul Duhului Sfânt” (Faptele Apostolilor 2, 38). Esenţa mesajului apostolic este că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat pentru mântuirea noastră, jertfindu-Se pe Cruce şi, înviind a treia zi, ne-a dăruit viaţă veşnică.

Sfinţii Apostoli ne-au transmis cuvintele şi faptele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos şi ele au fost păstrate cu sfinţenie de Biserica Ortodoxă. Întreaga teologie patristică ortodoxă mărturisește adevărurile de credinţă fundamentate pe propovăduirea apostolică. De aici s-au alcătuit simbolurile de credinţă care sintetizează adevărurile vestite lumii de Sfinţii Apostoli şi teologhisite de Părinţii Bisericii.

Simbolul de credinţă pe care îl mărturisim noi, ortodocşii, este cel alcătuit la primele două sinoade ecumenice: Niceea (325) şi Constantinopol (381). Prin el noi mărturisim credinţa noastră în Prea­sfânta Treime, adică în Dumnezeu cel unul în fiinţă şi întreit în persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, apoi adevărul revelat că Dumnezeu Tatăl este Creatorul, Fiul este Mântuitorul, iar Duhul Sfânt, Sfinţitorul lumii. Tot în Crez mărturisim că Biserica este una sfântă, sobornicească și apostolică. Şi încheiem mărturisirea noastră prin speranţa învierii morţilor şi a vieţii veacului ce va să fie.

Prin această mărturisire de credinţă, Ortodoxia ne arată că este cea care păstrează adevărurile revelate lumii prin Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi propovăduite în toată lumea de apostoli şi urmaşii lor. Ea este „adevărul despre Dumnezeu, despre om și despre lume, așa cum ni l-a dat Însuși Dumnezeu cel Întrupat prin învățătura Sa desăvârșită. Așa cum l-au exprimat mai târziu cugetul și inima dumnezeiescului Pavel. Așa cum l-au descris ucenicul iubirii și alți apostoli și evan­gheliști cu lumina cerească a Sfântului Duh. Ortodoxia este acea sinteză minunată dintre dogmă și obiceiuri, dintre teorie și practică. Așa cum ne-a fost predanisită de către părinții duhovnicești ai Alexandriei, Constantinopolului, Capadociei, Siriei și, mai târziu, ai Sfântului Munte” (Părintele Efrem Athonitul-Filotheitul).

În Ortodoxie ne găsim identitatea noastră creştină şi modul nostru firesc de a fi în această lume, pentru că ea este viaţa în Hristos şi cu Hristos. Prin mărturisirea dreptei credinţe şi împlinirea faptelor bune putem ajunge la mântuire. Trăind în duhul Ortodoxiei, descoperim unitatea între credinţă şi tradiţie pe parcursul celor două mii de ani de creştinism.

Biserica Ortodoxă prin credinţa şi cultul ei păstrează în conţinut aceeaşi credinţă şi acelaşi cult din primele secole creştine. Ea este Biserica lui Hristos care a păstrat credinţa nealterată în decursul veacurilor. Caracteristica definitorie a Ortodoxiei este aceea de a fi credinţa Învierii. Pentru ortodocşi, Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare, numită în trăirea liturgică a Bisericii praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor. Fără Înviere nu putem vorbi de Ortodoxie, pentru că în minunea Învierii lui Hristos stă toată învăţătura de credinţă creştină. Învierea este temelia mărturisirii ortodoxe creştine, evenimentul fundamental în istoria mântuirii neamului omenesc.

Lumina care se pogoară din cer pe piatra Sfântului Mormânt din Ierusalim în Sâmbăta Mare este minunea care precede anual Paştile ortodox şi care mărturiseşte că Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolică este cea ortodoxă. Urmaşul apostolilor din Ierusalim, patriarhul ortodox, este martorul acestei minuni ce se petrece în Sfântul Mormânt şi bucuria venirii luminii o împărtăşeşte tuturor, când iese şi împarte Sfânta Lumină, care ajunge în toată lumea ortodoxă. Aceasta este încă o mărturie a importanţei Învierii Domnului pentru creştinul ortodox.

Pentru mine a fi ortodox înseamnă aflarea în comuniune cu credinţa Sfinţilor Apostoli, a Sfinţilor Părinţi, a moşilor şi strămoşilor noştri care au preferat să-şi jertfească viaţa decât să-şi părăsească credinţa. Ortodoxia este credinţa mântuitoare deoarece am primit-o prin propovăduirea apostolică de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. A fi ortodox înseamnă să fii pe calea mântuirii şi să mărturiseşti adevărata credinţă mântuitoare adusă lumii de Evanghelia lui Hristos.