Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Paralei?

Paralei?

Un articol de: Stelian Dumistrăcel - 09 Feb 2011

Pentru a marca intensitatea ori superioritatea, în limba română există mai multe elemente de compunere a cuvintelor; alături de cele noi, de tipul extra-, super-, ultra-, să ne amintim doar de răs- şi stră-, în adjective cum sunt răscopt, respectiv strălimpede. O valoare similară constatăm şi pentru para-, de la care s-au format, după Dicţionarul Academiei, adjectivul pararoşu, însemnând "roşu intens, foarte roşu" (într-un descântec: "O năpârcă roşie, pararoşie…"), ori substantivul paraleu; ca şi în cazul precedent, această formă apare într-o repetiţie, în corelaţie cu forma de bază: "un leu - paraleu" este un leu "mai grozav decât toţi leii" (Scriban). Drept caracterizare, în limbaj familiar, a unui bărbat, acestuia i se atribuie calitatea de a fi un prototip al vitejiei şi curajului.

De altfel, acesta este cel mai cunoscut dintre cuvintele vechi ce au putut crea impresia de translare a valorii respective asupra unui neologism; cândva, un cititor ne-a întrebat, pe jumătate în glumă, dacă paramedic, un termen neînregistrat încă în dicţionarele limbii române, pe care l-a întâlnit frecvent în traducerea replicilor din filme americane, este numele pentru un medic deosebit cumva, adică dacă paramedicii sunt nişte supermedici!

Pentru oricine navighează pe internet o asemenea nevinovată confuzie se lămureşte imediat, mai ales că persoanele respective au apărut şi la noi, termenul fiind prezent în texte din ziare. Iată, mai întâi, descrierea unei manifestări a spiritului primar agresiv: "Paramedici SMURD bătuţi şi înjuraţi de pacienţi" (agendadeiasi.ro). Găsim însă şi explicarea cuvântului; în relatarea despre o dispută între "ambulanţieri" şi SMURD, aflăm, de exemplu, că "paramedicii nu sunt medici, dar sunt calificaţi în primul ajutor"; deplasându-se cu un echipaj SMURD, intervin în cazuri de urgenţe cu potenţial de risc vital, prin manevre de supravieţuire a pacientului (bihoreanul.gandul.info). Din surse enciclopedice, aflăm că intervenţiile pentru care sunt calificate aceste persoane se referă la obstetrică, intubare traheală, perfuzii, sau urgenţe legate de diabet, şoc anafilactic, dureri de origine cardiacă şi altele.

Prin urmare, deşi de intervenţia lor promptă şi de priceperea lor poate depinde salvarea unei vieţi, paramedicii nu sunt paralei (şi credem că nici nu au această aspiraţie), ci profesionişti dintr-un corp medical auxiliar. Termenul a fost împrumutat recent din engleza americană; în dicţionare de profil se explică, simplu, că acest para din compusul respectiv înseamnă "auxiliar", dar, trebuie reţinut faptul că, în ceea ce priveşte limbajul militar, paramedic înseamnă "corp medical paraşutat".

În limba română, există un mare număr de împrumuturi din franceză (dar la baza cărora se află cuvinte greceşti) formate cu para, care înseamnă "lângă, alături, vecin", sens descifrabil, pentru cunoscători, în denumiri cum sunt paralel (< fr. parallčle, după gr. para "alături" şi allelon "unul cu altul") sau paranteză (< fr. parenthčse, după gr. para "alături", en "în" şi thesis "punere", aşadar ceea ce este adăugat scrierii, textului de bază).

Valoarea formantului respectiv a fost recunoscută, într-o epocă veche, şi în împrumuturi pe care limba română le-a făcut direct din greacă, de tipul paradox, cu sensul etimologic de "părere contra" (există deci ideea de confruntare a două puncte de vedere), paragraf "fiecare din subdiviziunile unui text (de lege), urmând unul după altul; pasaj al unei lucrări, despărţit de restul textului, fragment" şi altele.

Dar, din perspectivă stilistică, ne atrage atenţia faptul că acestui formant i se atribuie statutul de a desemna ceva aparte, ceva deosebit de (sau în) structura unui întreg, ceea ce a făcut ca termeni în care există un para iniţial să capete, la un anumit nivel al exprimării şi în anumite construcţii, valoarea de calificativ propriu-zis. Iată doar un exemplu, de pe internet: "Numele meu adevărat e cunoscut şi paracunoscut" (forum.realitatea.net).

Explicaţia privind apariţia acestei valori ne-o rezervăm pentru săptămâna viitoare.