Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
23 Dec, 2024
Părintele Arsenie cel prezent
Am avut şi eu bucuria de a-l cunoaşte pe părintele Arsenie Papacioc, cel abia plecat la Domnul în ajun de ziua Sfântului Ilie. Şi măcar că atunci când ne moare cineva drag ne întristăm - oameni fiind, trupuri slabe şi suflete lesne căzătoare purtând -, la moartea părintelui Arsenie parcă nu este loc de întristare. Da, simţim tristeţea că nu-l mai avem printre noi pe pământ, dar şi nădejdea prezenţei lui în cer, ca rugător pentru noi. La sensul adânc al cuvântului "prezenţă", sugerat mereu de înţeleptul duhovnic, îmi place să gândesc adesea.
Te privea cu ochii săi incredibil de vii, de ageri şi curaţi şi îţi dădea ca sfat general de viaţă exact asta: "Să fii mereu prezent în Dumnezeu! Ne trebuie prezenţa vie în Dumnezeu!" Dacă păstrăm această stare, spunea părintele, ne vom mântui. Căci ce rău ai mai putea face când cugetul şi trăirea îţi sunt mereu la Părintele de Sus? Peste părintele Arsenie cel încercat în pustie, în puşcăriile comuniste, în asprimea vieţii de călugărie, Dumnezeu a adăugat an peste an, dăruindu-i, din fericire pentru noi, o viaţă lungă, de 97 de ani. Chipul i s-a şlefuit în timp, devenind asemenea cuvioşilor din icoane. Barba albă şi lungă, ochii "prezenţi" clipă de clipă, statura cuviincioasă, mâinile subţiratici şi aproape transparente, aşa cum devin ale bătrânilor credincioşi - nimic din toate acestea nu poate fi uitat de cei care l-au cunoscut. Desigur, sunt mulţi cei care l-au cunoscut mai bine decât mine, care i-au cerut şi i-au urmat cu vrednicie sfaturile, care s-au împărtăşit de înţelepciunea sa. Mă bucur pentru ei şi îi consider fericiţi. Dar chiar şi o singură dată în viaţă dacă ai simţit binecuvântarea-i părintească şi ai plecat de lângă el zburând de bucurie şi uşor ca un fulg, tot fericit eşti. Te poţi hrăni din asemenea întâlniri o viaţă întreagă. Uneori, îţi hărăzeşte Dumnezeu alte asemenea întâlniri. Important este, cred eu, să nu spunem ca necredincioşii: "Ne mor duhovnicii şi nu mai vedem nicăieri alţii ca ei!" Să ne rugăm pentru a-i cunoaşte pe cei care chiar acum cresc, vin şi ne aşteaptă. Dumnezeu să îl ierte pe părintele Arsenie şi să-l odihnească în ceruri, să îi dea fericirea prezenţei Dumnezeirii pe care el a iubit-o şi a mărturisit-o atât de mult!
.jpg)
