Părintele Constantin Galeriu (2003‑2023), misionar cunoscut și propovăduitor al cuvântului adevărului

Părintele profesor Constantin Galeriu este unul dintre preoții români ale căror voci se disting pe fundalul furtunos al ultimului veac, cu precădere în anii care au urmat evenimentelor din decembrie 1989.

Părintele Galeriu a fost un curajos apologet al învățăturii ortodoxe, un preot jertfelnic, un profesor dăruit și un duhovnic căutat și ascultat de mulțime de credincioși. El a împlinit porunca Mântuitorului, dată ucenicilor Săi, de a propovădui Evanghelia la toată făptura...

Părintele profesor Constantin Galeriu a devenit, odată cu trecerea anilor, un împlinitor al cuvintelor sfinte, așezând în sfeșnic lumina adevărului, pentru a transmite tuturor învățătura Bisericii. Duhovnic râvnitor și profesor înzestrat, cărturar și scriitor, orator și ostenitor în administrația bisericească, părintele Constantin Galeriu s-a străduit să se facă tuturor toate, ca măcar pe unii să-i dobândească.

Aștern pe coala de scris câteva din amintirile mele, pentru a-l cinsti pe un preot apreciat, care s-a bucurat de popularitate, dar a știut să jertfească Domnului atenția pe care oamenii i-o acordau.

În vremea când eram elev la seminar, petrecând o parte a vacanțelor la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, l-am zărit pe părintele Galeriu poposind în chinovia unde viețuia și cunoscutul arhimandrit Cleopa Ilie. A venit la renumita lavră monahală în anul 1985, ca și altădată, împreună cu părintele profesor Dumitru Stăniloae și cu preotesele lor. Pe înserat, în momentul când au ajuns la chilia arhimandritului Cleopa, care în acel moment le vorbea credincioșilor, părintele s-a ridicat și i-a prezentat elogios pe cei doi oaspeți. Seara și în ziua următoare, părintele Cleopa s-a întreținut cu sacerdoții veniți de la București, pe care-i evoca adeseori față de pelerinii care ajungeau la Sihăstria.

L-am reîntâlnit pe părintele Constantin Galeriu când am devenit student la Institutul Teologic de Grad Universitar din București. Deși părintele preda la cursul superior, ne-am intersectat de multe ori cu diverse prilejuri. Îmi amintesc cu bucurie de duminica în care am coliturghisit la Biserica „Sfântul Silvestru”, unde slujea împreună cu părintele Ștefan Alexe, profesor de Patrologie, și cu părintele Nicolae Bordașiu, fost deținut politic. Deși vremurile erau lipsite de libertate, acest lucru întâmplându-se cu puțin timp înainte de decembrie ‘89, Biserica „Sfântul Silvestru” era binecuvântată cu mulți credincioși, foarte atenți față de desfășurarea sfintelor slujbe și a rânduielilor bisericești, intelectuali și oameni interesați de noima Cuvântului dumnezeiesc. Probabil că cel mai așteptat moment al slujbelor oficiate la Biserica „Sfântul Silvestru” era predica părintelui Constantin Galeriu, ținută cu har și vizibilă dăruire, cu adevăruri profunde, idei teologice și filosofice, dar, în același timp, cu multă căldură sufletească și elegant tact pastoral.

În anii aceia, chiar dacă părintele Dumitru Stăniloae era prezent la slujbe și la diferite evenimente eclesiale, părintele Constantin Galeriu era foarte cunoscut în rândul credincioșilor. Mai târziu, poposind în bisericile Capitalei, dar și în cele din județul Prahova, am ajuns pe urmele părintelui Constantin Galeriu, în satul Podul Văleni, din comuna Poienarii Burchii, jud. Prahova, iar mai apoi la Biserica „Sfântul Vasile” din Ploiești. Peste tot, amintirea părintelui era neștearsă. Mulți își aminteau de cuvintele sale de învățătură, de zelul misionar și pastoral, de dorința de a-i aduce pe toți la Biserică, chiar dacă adeseori întâlnise în rândul oamenilor multă depărtare față de Dumnezeu și de Biserică. Chipul său luminos încă iradiază pe fețele credincioșilor pe care i-a păstorit.

După ce s-a stabilit în București, la chemarea Patriarhului Justinian Marina, părintele Constantin Galeriu și-a intensificat lucrarea sacerdotală și pastoral-misionară, atât sub aspectul oficierii Sfintei Liturghii, cât și în ceea ce privește programul slujbelor de seară, în cadrul cărora desfășura un bogat program catehetic-misionar.

Prin gesturi pline de râvnă pastorală, cuvinte duhovnicești și meticulozitate, părintele Galeriu a predicat cu inima deschisă vreme de mai bine de o jumătate de veac, atât la catedră, cât și la amvonul bisericilor unde a slujit, iar în ultimii ani la Parohia „Sfântul Silvestru” din București.

Părintele Galeriu a fost un apostol care a amintit tuturor îndatorirea de a-L urma pe Domnul. Spunea că oamenii trebuie să caute mereu adevărul și să fie în stare de jertfă, asemenea Celui Care S-a jertfit pentru noi răscumpărându-ne. Gândurile, frământările și ideile sale teologice pe această temă le-a dezvoltat, cu migală, în teza lui de doctorat, Jertfă și răscumpărare, care s-a bucurat de apreciere.

Părintele Constantin Galeriu a devenit duhovnic și sfătuitor al multor intelectuali, unii dintre ei cu nume de rezonanță în viața Bisericii, a culturii teologice și laice. A fost un apreciat predicator și sfătuitor al generațiilor tinere, mai ales în momentele tumultuoase ale evenimentelor din decembrie 1989, aflându-se atunci în primele rânduri, sub gloanțe și amenințări. Le-a cerut tinerilor și oamenilor ieșiți în stradă să îngenuncheze și să rostească împreună rugăciuni, ori fragmente din cântări și imnuri bisericești. A avut curaj mult încă din zilele acelui nou început, participând la emisiuni televizate, la conferințe și simpozioane. În primele luni ale anului 1990, s-a implicat în viața societății civile, a devenit membru al unor organizații culturale și a participat la numeroase întâlniri ce aveau drept scop găsirea unor semințe de dialog care să rodească pacea într-o vreme mult încercată, fiind un bun sfătuitor și oferindu-se să fie alături oamenilor de bună-credință cu bogata sa experiență.

L-am întâlnit de câteva ori și la Iași, unde fusese invitat, bucurând ierarhi, monahi, preoți și tineri intelectuali. Oglindea o disponibilitate aproape inepuizabilă și oferea ima­ginea unui adevărat slujitor al Bisericii. La fel s-a întâmplat și în lucrarea Facultății de Teologie din București, numită atunci Institutul Teologic de Grad Universitar. Este cu neputință a da uitării înțelepciunea cu care a încercat să diriguiască evenimentele năvalnice, care au urmat îndată după primele zile ale anului 1990. Prin toate acțiunile lui dorea, parcă, să schimbe, să scrie și să mângâie inimile amorțite și învăluite de zgura ideologiei atee.

Cred că, prin lucrarea lui sacerdotală, teologică și misionară, părintele Constantin Galeriu rămâne un exemplu pentru slujitorii Sfintelor Altare, pentru preoțimea Capitalei care se confruntă cu multe atitudini potrivnice, mai puțin întâlnite în alte zone ale țării, pentru cei care în vremuri de încercare, cum au fost cele ale regimului comunist sau chiar în timpuri de mai multă libertate, se străduiesc să slujească Domnului cu râvnă multă, cum a împlinit și el misiunea în acele vremuri.