Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Părintele Galeriu - tâlcuitor al duhului vremurilor

Părintele Galeriu - tâlcuitor al duhului vremurilor

Un articol de: Costea Munteanu - 17 Aug, 2010

Probabil că pentru mulţi dintre noi vremurile pe care le trăim astăzi sunt vremuri de restrişte şi de mari dificultăţi, pe mai toate planurile existenţei noastre de zi cu zi. Este foarte probabil, de asemenea, ca această percepţie să fie alimentată şi accentuată în bună măsură de efectele cotidiene ale manifestării crizei economice şi financiare mondiale prin care trece omenirea de o bună bucată de vreme. De unde, firesc, nevoia explicării şi înţelegerii naturii, cauzelor şi remediilor sale. Şi, iarăşi probabil, cei mai mulţi dintre noi ar fi surprinşi să afle că, în sensul cel mai propriu, în gândirea părintelui Galeriu găsim răspunsuri cât se poate de aplicate şi folositoare multora dintre problemele evocate mai sus.

În centrul viziunii privind diagnosticul stă ideea că la rădăcina tuturor tipurilor de crize prin care trece societatea umană contemporană se află "desfigurarea chipului lui Dumnezeu din om". Altfel spus, pentru părintele Galeriu cauza ultimă a crizei economice (ca parte a crizelor multiple de care vorbeam mai sus) nu este nici piaţa, nici statul - aşa cum susţin, într-o viziune oarecum îngustă, principalele curente de gândire economică aflate în polemică -, ci omul însuşi. Credem că acest diagnostic sever a fost posibil să fie pus întrucât părintele operează cu o viziune integrală asupra condiţiei umane. În acest sens, el consideră că: "Nu există, pentru persoana umană, o disjuncţie, o separare între politic, etic, economic. Omul, dacă vrei să-l priveşti în întregimea condiţiei lui, trebuie să-l ai în vedere întâi spiritual (asta-i condiţia fundamentală: specificitatea umană), etic (moral, deci), social, economic. Totul trebuie privit într-o unitate, într-o cuprindere deplină".

Privind condiţia umană în această integralitate a ei, se poate înţelege că "desfigurarea chipului lui Dumnezeu din om", ca rădăcină a crizei, înseamnă că omul "s-a îndepărtat de vocaţia sa şi s-a sustras propriilor lui responsabilităţi faţă de Dumnezeu şi de lume". Iar îndepărtarea de vocaţie şi sustragerea din faţa responsabilităţilor se vădesc, spune părintele, "în două fenomene principale: o criză de identitate a individului şi un sentiment general că existenţa nu are nici un sens". Criza sensului vieţii, ce însoţeşte criza de identitate, arată că omul a pierdut contactul cu Adevărul ultim al existenţei şi, în felul acesta, el şi-a pierdut şi identitatea sa reală, aceea de a fi chip al lui Dumnezeu şi de a se strădui să devină asemenea Creatorului său.

Cât priveşte tratamentul recomandat pentru ieşirea din criză, ideea de bază de la care pleacă părintele este aceea că "reconstrucţia societăţii şi a lumii, la fel ca orice altă activitate autentic umană, trebuie să se realizeze pe trei niveluri diferite: spiritual, moral şi economic. Aceste trei elemente trebuie aşezate în această ordine ierarhică, deoarece elementul spiritual, împreună cu cel moral, trebuie să sprijine elementul economic. Aceasta înseamnă că, în gândirea părintelui Galeriu, ieşirea din criza economică nu poate fi corect concepută şi nici realizată cu şanse reale de reuşită decât ca parte integrantă şi subordonată a unei reconstrucţii spirituale şi morale a condiţiei umane.

Şi atunci, care este mai exact "reţeta" pe care o propune părintele pentru tratarea crizei? Ca o primă parte a "reţetei", el precizează că omul singur, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu poate aplica eficient tratamentul preconizat: "Omenirea nu poate fi salvată de un om pentru că nu este simplu-umană, ci divin-umană. Atunci, numai Dumnezeu-Omul ne poate salva!" Apoi, ca o a doua parte a "reţetei", părintele Galeriu ne spune: "Dumnezeu Însuşi ne-a dat deja o soluţie - şi anume, mesajul mântuirii vestit de Mântuitor: "Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!" (Marcu 1, 15)". Adică, metanoia, transformarea gândirii. Metanoia, arată părintele, este un mod nou de gândire despre lume - modul divin -, ce a fost sădit în mintea omului de către Creatorul Însuşi, prin cuvintele profetului Isaia: "Întoarce-te către Mine, căci Eu te-am mântuit" (Isaia 44, 22). Şi mai adaugă părintele Galeriu: "Omul trebuie să treacă printr-o transformare radicală, o prefacere crucială în modul său de gândire, la toate nivelurile - ontologic, existenţial, spiritual şi moral".