Părintele profesor Sterea Tache la vârsta de 70 de ani - medalion aniversar

Printre profesorii de teologie care au predat disciplina Teologie Dogmatică Ortodoxă la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București se numără și părintele Sterea Tache, ajuns acum la frumoasa vârstă de 70 de ani.

Originar din apropierea Capitalei, comuna Săbăreni, jud. Giurgiu, s-a născut la 13 iulie 1950, într-o familie numeroasă, primind de la părinți o aleasă educație, componenta religioasă fiind pe primul plan. A fost pasionat din anii copilăriei și cei ai adolescenței de lectură, trecând dincolo de granițele obișnuite ale manualelor, căutând mereu și mereu noi orizonturi ale cunoașterii.

Vocația pentru preoție a simțit-o de timpuriu, îndreptându-și pașii în anul 1964 spre Seminarul Teologic din București, ale cărui cursuri se desfășurau pe atunci în aceeași clădire ce adăpostea și Institutul Teologic de Grad Universitar, aflat pe strada Sf. Ecaterina nr. 2. A urmat apoi cursurile acestui institut (1970-1974), având șansa de a avea profesori remarcabili, precum părintele Dumitru Stăniloae, părintele Ioan G. Coman, părintele Liviu Stan, profesorul Alexandru Elian și alții. Din dorința de a se specializa în teologia sistematică s-a înscris în toamna anului 1974 la cursurile de doctorat de la același institut teologic, sub îndrumarea profesorului Nicolae Chițescu, cel care preda teologia dogmatică și simbolică în acea vreme, împreună cu părintele Dumitru Stăniloae.

Interesul constant pentru studiile de teologie a fost dublat de dorința de a sluji la Sfântul Altar, pentru a împărtăși credincioșilor tainele credinței ortodoxe și, de aceea, după ce s-a căsătorit, a fost hirotonit pe seama bisericii din Parohia Brătășanca, jud. Prahova, în care a slujit cinci ani (1975-1980), transferându-se ulterior la Parohia Filipeștii de Târg, același județ, în care a activat cu frumoase realizări pastoral- misionare și edilitar-gospodărești între anii 1980 şi 1999. Familia i-a fost binecuvântată de Dumnezeu cu doi copii, băiatul studiind și el Teologia, împreună cu sora lui, și devenind mai târziu preot, alături de tatăl său.

Deși s-a dedicat cu multă râvnă slujirii preoțești, nu a renunțat nici o clipă la aprofundarea teologiei dogmatice, elaborând o substan­țială teză de doctorat, pe care a susținut-o în anul 1997, sub conducerea eminentului preot profesor Dumitru Popescu. Anterior, remarcându-l pe tânărul teolog Sterea Tache, acesta i-a propus să vină, prin concurs, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, în postul de asistent universitar, lucru care s-a și întâmplat în anul 1995. A parcurs ulterior celelalte etape în cariera didactică, promovând ca lector (1997), conferențiar (2000) și apoi profesor universitar (2007)¹.

Pentru a fi cât mai aproape de Facultatea de Teologie, în anul 1999 s-a transferat ca preot în București, la Parohia Manu Cavafu, în cadrul căreia a desfășurat o bogată activitate pastorală, excelând prin predicile ținute și prin dialogurile cu tinerii, dar în egală măsură și pe plan edilitar, ridicând în curtea bisericii un așezământ social-filantropic.

Tot pe linie administrativă se înscrie și activitatea depusă în cadrul facultății noastre, mai întâi în calitate de secretar științific al Consiliului Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” (2000-2004) și apoi de șef al Catedrei de Teologie Sistematică (2008-2012), demonstrând aceleași calități de bun organizator, responsabil și eficient. A fost nominalizat în numeroase comisii de examen pentru capacitatea preoțească, pentru selecționarea preoților militari, pentru acordarea gradelor clericale și altele, răspunzând cu promp­titudine și constantă exigență academică².

Datorită pregătirii sale teologice de excepție, a talentului oratoric și a profunzimii analizelor, părintele profesor Tache este deseori invitat la emisiunile de dezbatere teologică ale TRINITAS TV și ale Radio TRINITAS, contribuind cu puncte de vedere pertinente și ancorate solid în învățătura de credință a Bisericii.

În ceea ce privește creația sa teologică, aceasta se remarcă în domeniul hristologiei, cel al cosmologiei și cel al antropologiei ortodoxe. O primă dovadă a contribuției originale și substanțiale dogmatice o reprezintă teza sa de doctorat, intitulată „Dumnezeu, omul şi creaţia în teologia ortodoxă şi în preocupările ecumenismului contemporan”, receptată pozitiv în teologia românească³. În cuprinsul acestei lucrări, autorul aprofundează aspectul cosmologic-antropologic al Teologiei dogmatice, pe care îl pune în relaţie cu preocupările dialogului intercreștin contemporan. Pornind de la aceste teme, el identifică ereziile epocii patristice şi actualizarea lor în lumea contemporană, cu toate provocările teologic-misionare ce decurg de aici. Un motiv al elaborării acestei lucrări îl reprezintă prezenţa a două concepţii păgubitoare pentru viaţa creştină: deismul şi panteismul. Plecând de aici, scopul lucrării nu este altul decât de a trasa şi aprofunda liniile de forţă ale Ortodoxiei în vederea depăşirii antropocentrismului şi confuziei dintre Dumnezeu-om-creaţie în teologia apuseană.

Cursurile și seminariile de teologie dogmatică susținute la facultate, experiența didactică și pedagogică acumulată l-au determinat să elaboreze un manual universitar de Teologie dogmatică și simbolică în două volume, apărute în anul 2003 și 2006, el fiind structurat, în cea mai mare parte, după modelul dogmaticilor de şcoală, aducând, însă, în conţinutul său un duh înnoitor în ceea ce priveşte tratarea unor teme. Această dimensiune este inspirată în principal din creația și gândirea dogmatică a marelui nostru dascăl de teologie, părintele Dumitru Stăniloae, la care a avut un acces direct, începând din anii studenției și ai cursurilor de doctorat, și unul indirect, mijlocit de unii dintre cei mai reprezentativi ucenici ai părintelui, pr. prof. Dumitru Radu, pr. prof. Dumitru Popescu și pr. prof. Ion Bria.

Într-o manieră asemănătoare avea să redacteze capitolele ce i-au revenit din noul compendiu de Teologie dogmatică ortodoxă: „Revelația - fundamentul dogmelor și al dogmaticii ortodoxe”, vol. I (2017)⁴ și „Sfintele Taine, comuniune a omului cu Dumnezeu în Biserică”, vol. II, în curs de elaborare. Stilul percutant, precis și nuanțat face accesibil materialul dogmatic, deopotrivă profund și bogat în informație, în care teologia Logosului rămâne punctul central al dogmaticii ortodoxe, odată cu dogma trinitară, El fiind mereu prezent în antropologie, în soteriologie, în eclesiologie şi eshatologie.

În paralel cu predarea teologiei dogmatice, părintele profesor Sterea Tache a susținut la programul de master „Doctrină și Cultură” un curs de misiologie, în care sunt prezente teme extrem de actuale din domeniul misiunii Bisericii. În studiile sale cu caracter misionar, expuse într-o manieră apologetică, părintele Tache răspunde marilor provocări venite dinspre sistemele neognosticismului actual al lumii secularizate, care caută să conteste chipul evanghelic autentic al lui Iisus Hristos şi, astfel, conţinutul real al creştinismului. Tocmai de aceea consideră necesară formularea unui răspuns critic la adresa lucrării „Evanghelia lui Iuda”, care cuprinde o reiterare a elementelor gnostice în cadrul unei culturi postmoderne. Pe aceeași linie de gândire se înscriu și studiile în care își propune să analizeze critic atât „Codul lui Da Vinci” (2004), cât şi „Evangheliştii” (2006), care prezintă o altă imagine, fictivă, trucată, despre Iisus Hristos, decât cea autentică. Trebuie să observăm aceste adevărate luări de poziție față de derapajele culturii postmoderne, atât de necesare din punct de vedere misionar în Biserica Ortodoxă.

Aceste poziţii ale părintelui Tache se integrează perfect modului patristic de a teologhisi, demascând şi evidenţiind diversele tendinţe eretice ale vremii care încearcă să discrediteze creştinismul şi originea lui dumnezeiască. În mod cert, teologia Bisericii, prin reprezentanţii ei, ar trebui să fie şi mai penetrantă şi percutantă în acest sens, pentru a limpezi confuziile conceptuale şi spirituale ale omului contemporan.

Tot ca un imperativ misionar actual, părintele Sterea Tache abordează o temă de mare actualitate pentru Biserică în lumea contemporană, şi anume relaţia dintre teologie şi cultură în gândirea Sfinţilor Părinţi. Această temă are scopul să elucideze complexitatea relaţiei teologie-cultură în lumea contemporană şi posibilitatea înţelegerii ei în mod autentic. Pe lângă studiile și articolele de teologie consacrate acestei teme, corelată cu tema relației dintre teologie și știință, părintele profesor devine foarte entuziast ori de câte ori are prilejul de a dialoga cu oameni de cultură și oameni de știință, în general cu intelectualii deschiși față de o astfel de abordare. Îmi amintesc cu bucurie, în acest sens, de nenumăratele examene de obținere a gradului I în învăță­mântul preuniversitar, la disciplina „Religie”, la care l-am însoțit, în Capitală sau în diferite localități din țară, atunci când, în etapa discuțiilor publice ce urma susținerii lucrării, părintele profesor adresa de regulă candidatului întrebări ce vizau contextualizarea culturală a temei teologice tratate. Era extrem de bucuros să provoace cu acest prilej cadrele didactice participante la susținere să formuleze întrebări sau răspunsuri pe tema relației dintre religie și cultură, cu aplicabilitate imediată în formarea elevilor.

Nu în ultimul rând trebuie menționat și faptul că părintele profesor Sterea Tache împreună cu subsemnatul am elaborat pentru prima dată în istoria facultății noastre, la solicitarea forurilor superioare bisericești, un curs de „Doctrina Socială a Bisericii” pe care l-am predat multor generații de studenți de la specializarea „Teologie - Asistență Socială”, în scopul unei cât mai temeinice formări și pregătiri pentru viitoarea lor misiune de asistenți sociali ai Bisericii. Personal consider că acest curs ar fi util și studenților de la specializarea „Teologie pastorală”, având în vedere faptul că foarte mulți preoți desfășoară o bogată activitate social-caritativă la nivelul parohiilor.

Imagine elocventă a profesorului de teologie cu vocație pedagogică și erudiție culturală, exigent, dar și înțelegător, apropiat de studenți, devotat Teologiei și Bisericii Ortodoxe, susți­nător fervent al dialogului și pasionat cercetător al gândirii Sfinților Părinți, părintele profesor universitar Sterea Tache reprezintă pentru generațiile de studenți pe care i-a format un model veridic de dascăl de teologie, dublat de un model autentic de preot, ale cărui sfaturi părintești și cuvinte de învățătură cu certitudine le vor împlini în slujirea lor sacerdotală.

Fie ca Bunul Dumnezeu să-i dăruiască, la pragul celor 70 de primăveri, multă putere de muncă pentru noi contribuții teologice, multă roadă în slujirea preoțească și multe bucurii duhovnicești întru slujirea Bisericii noastre Ortodoxe!

Note

¹ Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, „Dicționarul Teologilor Români”, ediția a III-a, Editura Andreiana, Sibiu, 2014, p. 649.
²  ***, „Istoricul Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București“, Editura BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2013, pp. 400-401.
³ Pr. prof. dr. Cristinel Ioja, „Dogmatică și dogmatiști”, ediția a doua, Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 486-493. De aici vom prelua unele aprecieri și considerații pe marginea operei sale teologice.
⁴  Pr. prof. dr. Ștefan Buchiu, (coordonator) „Teologia Dogmatică Ortodoxă”, vol. I, Editura BASILICA, București, 2017, capitolul II, pp. 94-194.