„Pași prin secole de istorie bisericească”

Există oameni a căror iubire pentru istorie este aparte. O mare parte a timpului lor o dedică cunoașterii marilor eve­nimente și oamenilor care le-au creat. Istoria Bisericii Ortodoxe Române nu este la fel de cunoscută cum este istoria țării, de pildă. În ultima perioadă s-au afirmat câțiva slujitori ai Bisericii (unii dintre ei tineri și entuziaști), preocupați de bo­gata istorie a Sfintei noastre Biserici strămoșești. Pasionați de anumite subiecte, acești cle­rici au muncit zile și uneori ani la rând, căutând date, ștergând colbul de pe „Cronicile bătrâne” și punând în lumină perioade mai puțin cunoscute ori figuri de ierarhi uitați și clerici care au avut un rol important în „tre­cute vremi”.

Între acești iubitori ai tezaurului Bisericii Ortodoxe Române se numără și Preacucernicul Părinte Constantin Cojocaru, parohul Bisericii Lunca din Vânătorii Neamțului. Mulți ani profesor la Seminarul de la Mănăstirea Neamț și la nou înființatul Seminar „Dosoftei Mitropolitul” de la Suceava pă­rintele a publicat numeroase studii în revistele bisericești și în cele laice, abordând subiecte foarte interesante și aducând nu­meroase noutăți bazate pe documentații și argumentări solide.

Fiu al ținuturilor fălticinene, crescut sub streașina Mănăs­tirii Slatina, părintele Constan­tin Cojocaru a împrumutat câte ceva din semeția oamenilor de la munte, dar mai ales din fru­musețea fără egal a locurilor sadoveniene, care l-au inspirat și pe Labiș, originar și el din același spațiu mitic. Părintele Constantin Cojocaru a fost pen­tru generația noastră un profe­sor în adevăratul sens al cuvân­tului, un cărturar care a dăruit foarte mult pentru zidirea noas­tră. Sensibilitatea și iubirea pentru frumos, mintea sclipi­toare și adâncă, memoria anilor și a numelor, tezaurul de citate și versuri și mai ales metoda sa i-au atras întotdeauna respectul și admirația discipolilor.

Cartea „Pași prin secole de is­torie bisericească”, apărută la Editura Golia - 2005, cuprinde importante studii de istorie bise­ricească, scrise pe parcursul mai multor ani de către părintele profesor Constantin Cojocaru.

Studiile publicate aduc sufi­ciente noutăți în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Ro­mâne, din care spicuim câteva, la prima vedere:

- Monumente paleocreștine de la Potaissa (sunt o com­pletare necesară în domeniul antichităților creștine);

- Viața Sf. loan cel Nou de la Suceava (nu a fost scrisă de Grigorie Țamblac, ci de un local­nic, probabil un moldovean);

- Părintele Constantin Cojo­caru este primul, mi se pare, care prezintă cronologic aju­toarele acordate de Moldova Orientului Ortodox (alți autori au grupat aceste ajutoare pe destinații: Țarigrad, Antiohia, Alexandria, Ierusalim etc);

- Sf. Ierarh loan de Râșca nu este cel știut de noi până acum (primul Episcop al Hușilor), ci starețul Mănăstirii din Cetatea Neamț și duhovnicul Sf. Teo­dora de la Sihla, ajuns apoi, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, episcop la Huși și la Roman;

- în câteva studii se ocupă de Istoria Bisericii din Transilva­nia în secolul al XVIII-lea (18), dar prezintă și legăturile fră­țești cu Moldova.

- Studiile referitoare la Buco­vina ne prezintă pe un Episcop Daniil Vlahovici, altul decât cel pe care îl știm noi, român și pa­triot. Studiind viața și activita­ tea Episcopului Isaia Baloșescu, ctitorul învățământului teologic universitar din Bucovina, are posibilitatea să aducă noi con­tribuții referitoare la Academia de la Putna.

- Cei doi ucenici ai Mi­tropolitului Veniamin Costachi; Episcopul Filaret Apamias Beldiman a reușit performanța să fie în același timp egumen la două mănăstiri din cele două Prin­cipate Române surori: Mănăs­tirea Slatina, în Moldova, și Mănăstirea Câmpulung, în Mun­tenia. A fost, în același timp, ajutător (vicar) atât al Mitropo­litului Veniamin Costachi cât și a Mitropolitului Grigorie al IV-lea Dascălul al Ungrovlahiei;

Episcopul Meletie Istrati nu a fost, cum s-a spus până acum, antiunionist (ca fratele Nicolae Istrati), ci un apropiat colabora­tor al marilor clerici unioniști din Moldova;

Mulți specialiști: I.P.S. Mitro­polit Serafim Joantă, Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Pr. prof. dr. Alexandru Moraru ș.a. au spus că studiul Părintelui Con­stantin Cojocaru despre Sf. Daniil Sihastrul este cel mai complet și mai actual.

„Avuția spirituală din adân­curi trebuie să fie izvor și temei al trăirii noastre de azi și ale dăinuirii noastre în viitor. În domeniul istoriei rămân încă multe de cercetat. Niciodată nu se va ajunge ca marele tezaur al istoriei să fiee epuizat.”

Apreciat de mari slujitori ai Bisericii, ca și de mari perso­nalități din domeniul istoriei, părintele profesor Constantin Cojocaru strălucește în galeria istoricilor Bisericii Ortodoxe Române.

Cartea este un dar pe care sfinția sa, cu o conștiinciozitate exemplară, îl face Bisericii Ortodoxe Române și învățământului teologic, acum când se împlinesc 120 de ani de la proclamarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și a 80 de ani de la înființarea Patriarhiei.

Profesorului și preotului cărturar Constantin C. Cojocaru, un cuvânt de laudă și prețuirea dintotdeauna a ucenicului încântat de frumusețea autentică a paginilor acestei cărți: „ Pași prin secole de istorie bisericească (Ed. Golia, 2005, 494 pagini)” .