Pelerini în Ţara Sfântă sau despre prietenie

"Iar Iisus, întorcându-se şi văzând că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi! Iar ei I-au zis: Rabbi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule) unde locuieşti?" El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea..." (Ioan 1, 38-39)

Recunosc, m-a fascinat întotdeauna inspiraţia celor doi ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul (1, 37) (Ioan şi Andrei), dar şi cutezanţa omenească de a-L întreba pe Domnul: "unde locuieşti?"

Dorinţei fireşti de a afla răspuns la această întrebare i s-a adăugat de un deceniu încoace frumuseţea gândului Părintelui Patriarh Daniel, care în anul 2000 punea temelie trainică primei Agenţii de Turism la Iaşi, devenită în timp Agenţia de Turism Basilica Travel a Patriarhiei Române, act prin care deschidea porţile tuturor pelerinilor creştini însetaţi de cunoaştere, oferind o şansă tuturor acelora care au dorit, au visat şi au sperat să ajungă în Ţara Sfântă pe urmele paşilor lui Hristos. Printre cei mulţi ce au devenit beneficiarii unui vis împlinit, m-am numărat de curând "şi eu", alături de alţi 80 de pelerini. Pentru aceşti 80 de credincioşi, care timp de zece zile au străbătut aproape 8.000 km (prin aer, pe ape şi pe uscat...), binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel a rodit la bună vreme, şi timpul petrecut împreună în "Pământul binecuvântat al lui Israel" a devenit un timp binecuvântat al existenţei noastre. Fără să ne cunoaştem, la început, veniţi din Reşiţa, Sibiu, Târgovişte, Constanţa, Giurgiu şi Bucureşti, dar animaţi de frumuseţea gândului de a putea atinge cu mâna şi cu inima urmele paşilor Domnului nostru, ne-am cunoscut şi am devenit curând, foarte curând, prieteni!

Toate lucrurile şi locurile pe care le-am văzut şi la care ne-am rugat cu toţii au fost fascinante, de o frumuseţe greu de definit în cuvinte, răpitoare, dar mai frumos decât ceea ce am văzut şi am trăit a fost timpul petrecut împreună!

"Un pas făcut înspre aproapele nostru de multe ori este mult mai valoros decât un pelerinaj la Locurile Sfinte!" – aceasta a fost călăuza pelerinilor ce au plecat pe 25 mai 2010 şi au revenit acasă pe 3 iunie 2010. Ierusalim, Betleem, Nazaret, Capernaum, Tabga, Nain, Ierihon, Lido, Iafa, Betania, Ein Karem, Muntele Carmel, Muntele Fericirilor, Muntele Tabor, Muntele Scopus, Nebo, Moria, Muntele Sion, Muntele Eleon, Ghetsimani, Valea Iordanului, Valea lui Ioasafat, Valea Chedronului, Iordanul, pârâul Cherit şi Chedronul, pustiul Iudeii şi al Ierihonului, Deşertul Sinai, Marea Galileii, Marea Mediterană, Marea Moartă şi Marea Roşie, mănăstirile: Sfântul Ilie, Sfântul Sava, Sfântul Teodor, Sfântul Gheorghe Hozevitul, Sfânta Ecaterina din Sinai, Aşezământul Românesc de la Ierusalim şi Iordan, mulţime de locuri sfinte, de frumuseţi naturale şi locuri binecuvântate de Dumnezeu, greu de cuprins şi de descris în cuvinte...

Timpul petrecut împreună a devenit timpul prieteniei noastre

Din nefericire însă, timpul existenţei noastre pe acest pământ se dovedeşte uneori insuficient pentru a cunoaşte şi a-l recunoaşte pe cel de lângă noi. Din nefericire spun, experienţa vieţii zbuciumate a omenirii contemporane îl capacitează pe om de asemenea manieră, încât nu-i mai ajunge timpul... nici măcar să se cunoască pe sine (sau, mai greu, să se recunoască pe sine!). Cât despre aproapele său!? Timpul fără Dumnezeu capătă valenţe diferite, iar scuzele devin o stare de spirit... când să mai ai timp pentru cel de lângă tine!

De aceea, marele câştig pe care l-am dobândit cu toţii în "drumul nostru către Emaus" a fost întâlnirea cu Omul, călăuziţi fiind de Domnul nostru Iisus Hristos. Redescoperirea frumuseţii făpturii umane create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu a fost darul cel mai de preţ pe care l-am primit toţi... în această scurtă călătorie a vieţii noastre. Orice călătorie, orice nou început de drum reprezintă o şansă, o nouă şansă pentru fiecare dintre noi. Şi călătoria aceasta ne-a oferit tuturor celor 80 de pelerini o şansă în plus. Ne-am adunat de prin "toată Ţara Românească" şi am reuşit să depăşim cu uşurinţă "impedimentele" dintre noi. Ne-am cunoscut, am petrecut clipe frumoase împreună şi am devenit prieteni!

Distanţele, oboseala, diferenţele economice, sociale sau culturale au fost date uitării! Nu a mai contat decât dorinţa sinceră de a ne face utili şi plăcuţi unii altora. Timpul petrecut împreună a devenit timpul prieteniei noastre.

Mulţumind Părintelui Patriarh Daniel pentru darul oferit, dar şi pentru inspiraţia gestului de a nu lăsa pelerinii neînsoţiţi de preoţi în pelerinajele organizate de către Agenţia noastră Basilica Travel, mărturisesc şi eu că dintre toate miracolele cu care Bunul Dumnezeu ne-a luminat şi ne-a înfrumuseţat existenţa, cel mai mare rămâne în continuare Omul, a cărui adevărată frumuseţe este într-adevăr dumnezeiască!

Cât pentru Basilica Travel, adevărata menire şi împlinire a gândului ctitorului său constă tocmai în şansa ce o oferă pelerinului de a-L cunoaşte mai bine pe Dumnezeu şi a se recunoaşte în semenul său.