Sfânta Scriptură oferă o paletă largă de termeni și înțelesuri, contextualizări și perspective diverse cu privire la raportarea existențială a cuvântului „lege” la realitatea socială, religioasă,
Pelerinii sfinţilor şi lumina spirituală transmisă din inimi către inimi
S-au încheiat, cu harul, cu ajutorul şi cu iubirea Preasfintei Treimi, cele două pelerinaje ale lunii octombrie, la Cuvioasa Parascheva de la Iaşi şi la Cuviosul Dimitrie cel Nou de la Bucureşti. Două centre atât de semnificative pentru credinţa, viaţa, istoria, cultura şi spiritualitatea poporului român, ambele ocrotite discret, pe calea lăuntrică a inimii, prin harul sfintelor rugăciuni purtate de paşii pelerinilor, izvoare nesecate de ajutor de la Milostivul şi Iubitorul de oameni Dumnezeu pentru noi toţi.
Secole după secole, creştinii au primit putere din puterea lui Dumnezeu prin modelele desăvârşite, sfinţii, căci în ei sălăşluieşte Hristos şi prin Sfântul Duh împarte energiile divine necreate ale harului asemenea razelor şi căldurii soarelui peste toţi deopotrivă.
O nouă cale de transmitere a bucuriei comunicării
Deodată cu reaşezarea vieţii bisericeşti în albia firescului, după drasticele limitări ale manifestărilor comunitare în comunism, Dumnezeu a inspirat păstorii şi credincioşii în iniţierea şi împlinirea unor proiecte ale tehnicii pentru o mai bună comunicare între credincioşi, dar şi pentru a transmite mesajul Evangheliei în lumea tot mai obosită de ştirile negative ale secularizării. Vestea cea bună transmite exemplele bune ale celor ce aleg iubirea şi nu ura, iertarea şi nu judecarea aproapelui, ajutorarea şi nu ignorarea acestuia.
Astfel i-a fost rânduit de Domnul Mitropolitului Moldovei, actualul nostru Patriarh, Preafericitul Părinte Daniel, să împlinească acest act atât de aşteptat, de util şi de mobilizator spiritual, cultural şi filantropic: apostolatul prin mass-media, din inima Bisericii către sufletele credincioşilor. Să fie întâmplător faptul că, în 1996, Preafericirea Sa a reuşit să cheme în pelerinaj la Iaşi, de sărbătorile Sfintei Cuvioase Parascheva, pe întâiul chemat şi întâiul pelerin al vestirii Evangheliei la strămoşii noştri, Sfântul Apostol Andrei, prin sfintele sale moaşte - capul său de la Patra? Atunci a înfiinţat la Iaşi şi radioul bisericesc - o premieră absolută - care a emis de la amvonul Catedralei şi de la celebra Mănăstire Golia, pe calea herţiană a undelor, vibrantul apel al sfântului nostru încreştinător, totul din izvoarele Preasfintei Treimi. A dat radioului denumirea de TRINITAS. Ce-a urmat ştim şi se cuvine să mulţumim toţi Domnului, sfinţilor, Întâistătătorului ctitor şi harnicilor reporteri şi cooperanţi până în ultima căsuţă a sătucului românesc, unde adie mângâierea Duhului şi prin emisiunile Radio TRINITAS.
În anul 2005, la împlinirea vârstei patriarhale de 90 de ani a vrednicului de pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist, tot Mitropolitul Moldovei, urmaş al cărturarilor ierarhi Dosoftei şi Varlaam, a iniţiat primul ziar, închinat Patriarhului ca fiu şi părinte al Moldovei, căruia i-a oferit numele de botez tocmai LUMINA. Tot din izvoarele duhovniceşti ale Sfintei Treimi primim şi lumina lăuntrică din casele noastre, lumina credinţei, a iubirii milostive, a faptei luminoase de la Dumnezeu la om şi viceversa.
În anul 2007, de data aceasta la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, la Bucureşti, din slujirea de Patriarh proaspăt întronizat, Preafericitul Părinte Daniel a oficializat cu ierarhii prezenţi la hram postul de televiziune al Patriarhiei Române - TRINITAS. A împlinit astfel treimea de mijloace de comunicare media bisericească, radioul, ziarul şi televiziunea, aşezate sub lumina Preasfintei Treimi şi rânduite ca într-un sălaş al Ortodoxiei noastre româneşti: Centrul de Presă BASILICA. Peste ceva timp s-a adăugat Agenţia de presă, de asemenea o luminoasă cale de cunoaştere obiectivă a realităţilor din slujirea Bisericii în mijlocul poporului din ţară şi din lume şi de comunicare pentru comuniune cu celelalte Biserici Ortodoxe surori.
În comunicarea concretă, corectă şi promptă se nasc mugurii comuniunii, iar prin rugăciunea unită cu filantropia ne vindecăm de distanţarea umană şi împlinim frăţietatea creştină în Hristos, în Biserică, în Ţara noastră şi cu fraţii români de pretutindeni. Acesta este scopul măreţ şi realitatea dovedită cu asupra de măsură: adunarea cuvintelor Cuvântului din Evanghelie în lumina propovăduirii şi de aici în teasc pentru a continua editarea cărţii „Dulcilor Cazanii”; emiterea prin puterea undelor a mesajelor de la Altarul Domnului la cel al aproapelui şi vizualizarea faptelor bune de la Liturghie la filantropie prin Televiziunea TRINITAS. S-ar putea afirma rezumativ: mesajele, cuvintele şi faptele Bisericii, prin media BASILICA reprezintă modelul înţelepciunii populare româneşti actualizat în modernitate, dar rămas autentic, „de la lume adunate şi iarăşi la lume date!”
Fără a mulţumi nu vom fi niciodată mulţumiţi
Se cuvine să mulţumim din inimă toţi pentru minunata prestaţie de la Iaşi şi Bucureşti în cadrul celor două pelerinaje devenite căi de vindecare sufletească şi trupească, evident cu respectarea normelor sanitare în pandemie şi o organizare bisericească impecabilă prin concursul binevoitor al autorităţilor.
Rodirea minunată a slujirii omului în condiţiile grele de suferinţă prelungită arată cât de inspirat a fost de Dumnezeu Preafericitul Părinte Daniel, ctitorul principal al comunicării pentru comuniune, unitate, dreaptă credinţă şi solidaritate prin Biserică pentru poporul român. De asemenea, este remarcabilă implicarea Sfântului Sinod, a eparhiilor, a parohiilor, a mănăstirilor, a şcolilor teologice şi a asociaţiilor tinerilor şi a celor filantropice în susţinerea, ajutarea şi impulsionarea lucrării bisericeşti în chip dinamic, pastoral, cultural şi misionar prin căile de comunicare ale Bisericii.
Susţinătorii sunt şi harnicii, devotaţii, inimoşii, jertfelnicii redactori, producători de programe şi conducători din încredinţarea Preafericitului Părinte Patriarh a acestor instituţii de mare însemnătate care au redus substanţial, benefic şi impresionant distanţele de sus în jos şi viceversa, de la Sfânta Patriarhie la parohie, de la Întâistătătorul Bisericii la sufletul fiecărui credincios de aproape şi de departe.
Contribuţia şi receptivitatea preoţimii noastre jertfelnice şi a minunaţilor credincioşi arată cât de mult s-a mărit pomelnicul celor ce trebuie să primească mulţumiri pentru că primesc lumina din credinţă, pentru că oferă lumină prin rugăciune şi pentru că aşază lumina lui Hristos în orice pahar de apă oferit fratelui.