Pensionarii, o masă de manevră (1)

- Dacă, prin absurd, toţi pensionarii ar vota un singur partid politic, neîndoielnic, acesta ar câştiga alegerile -

De câte ori începe o campanie electorală - fie pentru alegerile locale, fie pentru cele parlamentare ori prezidenţiale sau cea care urmează, pentru desemnarea ...europarlamentarilor, subit, cea mai obidită dintre categoriile sociale, pensionarii, devine din nou interesantă pentru politicieni.

Modul în care s-au petrecut lucrurile de fiecare dată, în ultimii 16 ani, ne-a arătat eforturile de-a dreptul impresionante intreprinse de către partidele politice, tocmai în asemenea perioade, pentru a atrage voturile pensionarilor. Din păcate, experienţa ne spune că multe dintre promisiunile care se fac la vreme de campanie electorală, vor fi încălcate sau pur şi simplu uitate după alegeri.

Pensionarii sunt o categorie foarte interesantă pentru politicieni. Dar nu în toţi anii mandatelor lor, ci numai în anii electorali sau în apropierea lor. În primul rând, cum să nu fie interesantă o asemenea categorie, când aceasta reprezintă mai mult de 30 la sută dintre românii cu drept de vot. Fiecare persoană pensionară este atractivă pentru politicianul român deoarece reprezintă o categorie largă a populaţiei, care numără peste cinci milioane de oameni. Adică, aproximativ numărul de voturi cu care se poate câştiga oricare dintre categoriile de alegeri, dacă luăm în calcul şi faptul că, la numărătoarea finală a voturilor, intră şi cele obţinute din redistribuire. Urmând firul logicii euclidiene, ajungem la următoarea concluzie: dacă, prin absurd, toţi pensionarii ar vota un singur partid politic, neîndoielnic, acesta ar câştiga alegerile.

În al doilea rând, cum să nu fie pensionarul cea mai interesantă categorie pentru politicienii angajaţi în campania electorală din moment ce acesta este cel mai disciplinat alegător. E suficient să ne amintim ce se întâmplă, de fiecare dată, în ziua alegerilor, când, încă de la primele ore ale deschiderii secţiilor de votare, televiziunile nu au alte imagini de transmis decât cele cu pensionarii care se trezesc devreme, fiind printre primii care ajung la urnele de vot, chiar şi înaintea liderilor partidelor politice avizi de a-i vedea naţiunea cât de harnici sunt. Exact cum îi vedem pe pensionari în prima zi lucrătoare a anului, înghesuinde-se la administraţiile financiare pentru a-şi plăti taxele locale, deşi ar putea să şi le achite şi peste două luni, fără penalizări şi fără nervi, aşa îi vedem pe aceştia şi în dimineaţa votării.

În al treilea rând, pensionarii sunt o masă uşor de păcălit cu promisiunile politicienilor privind măririle de pensii şi de ajutoare de tot felul. Un pensionar cade uşor în capcana care i se întinde cu o mărire de două-trei sute de mii de lei vechi a pensiei. Chiar dacă promisiunea devine realitate, el tot cade în păcăleală, pentru că el vede în faţa ochilor acei câţiva bănuţi zornăind şi nu se gândeşte la creşterile de preţuri ce îl aşteaptă la bunurile şi serviciile ce îi sunt strict necesare, precum cele din perioada următoare, (ulei, pâine, carne, legume, energie electrică, gaz etc)

Cu aceste argumente nu mai este necesar să vorbim despre interesul clasei politice pentru pensionari. Pensionarii rămân, oricum, pentru politicieni, cea mai importantă masă de manevră, pentru că, la vreme de campanie electorală, ei pot „cumpăra“ voturi de la pensionari tot cu cu banii ...pensionarilor. Vom explica într-un număr viitor cum anume.