Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Pentru sănătatea noastră
„Pentru sănătatea dvs., consumați zilnic doi litri de apă.”
„Pentru sănătatea dvs., evitați excesul de sare, zahăr și grăsimi.”
„Pentru sănătatea emoţională a copilului dvs., petreceţi cât mai mult timp cu el.”
Ne trec zilnic prin fața ochilor și ne răsună în auz aceste îndemnuri, plus altele, precum „Fumatul ucide”, de pildă. Toate avertismentele sunt adevărate, toate sunt importante și pe toate le cam ignorăm.
În urmă cu niște ani s-a întâmplat să petrec 12 ore la rând, fără pauză, alături de patru oameni. De la 9 dimineața la 9 seara. În acest interval, nici unul dintre ei n-a mâncat nimic (nu, nu erau la cură de slăbire, nu era cazul) și n-a băut nici o înghițitură de apă.
Nu erau o excepție. Cunosc mulți oameni care nu beau apă aproape deloc și nici vreun alt lichid într-o cantitate semnificativă. Pentru ei, cei doi litri zilnic recomandați sunt cel mult o jumătate de litru, cu tot cu cafeaua de dimineață.
De sare se feresc aproape exclusiv cei care au severe probleme de hipertensiune arterială, pentru că aceasta se poate măsura oricând. Există destule cabinete medicale și chiar farmacii unde o poți face în mod gratuit, iar cei care au putut și-au luat aparate acasă. În schimb, influența excesului de sare asupra rinichilor și a altor organe și sisteme fiziologice e invizibilă - până când devine dureroasă! -, așa că o neglijăm. Același lucru se petrece cu zahărul și grăsimile. Persoanele supraponderale și cele diabetice încearcă să se lupte cu ele, dar nu sunt singurele lovite de eventualele excese. Așa suntem noi: ce nu se vede și nu se simte, nu se pune. La dentist nu te duci când constați că ai o carie, ci doar când începe să te doară.
Cât despre timpul petrecut cu copilul... Pe de o parte, părinții zilei de azi ridică din umeri: n-au când! Nici măcar lucrul de acasă, impus de pandemie, nu i-a ajutat prea mult, căci cantitatea de muncă e aceeași. Pe de altă parte, mai trebuie „să vrea și ursul”, copilul adică, să te lase să petreci cât mai mult timp cu el...
Singura campanie pentru sănătate care a avut și are un real succes, la noi și în lume, e cea contra fumatului: tot mai puțini oameni fumează, în mare parte și pentru că nu prea mai au unde. E drept, este cumva ironic că asta se întâmplă în paralel cu faptul că tot mai multe țări legalizează canabisul și alte „droguri ușoare”, „recreative”!
Pe de altă parte, un fumător înrăit ar putea susține că viciul lui e sever discriminat: pe nici o sticlă de alcool nu apare nici un avertisment și nu există nici o campanie serioasă împotriva excesului de alcool. În ciuda unor grave accidente și a multor manifestări de violență, s-ar zice că alcoolul nu ucide...
Altceva însă lipsește aproape cu totul din acest tablou al categoric necesarelor avertismente: semnalele și sugestiile privitoare la sănătatea noastră sufletească și mentală.
Cât de frumos ar suna!
„Pentru sănătatea dvs. sufletească, treceți măcar o dată pe săptămână pragul unui lăcaș de cult.”
„Pentru sănătatea dvs. mentală, citiți zilnic măcar două pagini dintr-o carte.”