Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Plecarea berzelor

Plecarea berzelor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Ștefan Mitroi - 28 August 2020

Au început să plece berzele! O să plece și vara curând. Viața mea încă mai rămâne. Ca să le poată face cu mâna și să le spună că abia așteaptă să le vadă venind înapoi.

Multă vreme am crezut că m-a adus pe lume o barză. Aflasem chiar de la mama asta, care zicea că tot o barză o adusese și pe ea. Numai că mama se născuse în ziua de 28 august, când berzele plecaseră deja. Aș fi vrut s-o pot crede, dar n-aveam cum. Nu-mi părea rău c-o adusese pe lume mamaia Nicula, iar pe mine, chiar ea. Asta nu m-a împiedicat să număr berzele printre rudele mele cele mai bune. 

De fiecare dată când le văd plecând, încep să cred că se va întoarce și mama odată cu berzele. C-o vor aduce chiar ele înapoi. Numai să poată. Știu bine c-ar vrea să poată, după cum tot la fel de bine știu și că nu pot. Așa că n-am de ce să mă supăr. Câtă vreme se întorc ele și vara, e încă bine în lume, și-n viața mea, de la un an la altul, tot mai puțină, e încă loc de versuri precum cele de mai jos, pe care le-am luat cu împrumut de la o altă viață a mea, când berzele aduceau pe lume copiii:

Croitor de păsări aș fi vrut să fiu
La rugămintea cuiburilor goale
Din borangicul iernii argintiu
Să tai câte-o fâșie de pe poale

Și să croiesc din ea un stol de berze
Câțiva cocori și-un pui de cuc măcar
Pe care ceasurile să-l viseze 
Că le-a golit de timp ca un tâlhar

Să fie-n timp ce ninge primăvară
Și eu să-i pun petlițe aurii
Văzduhului și-n case mici de țară
Să se audă plânset de copii.