Poezia la Iași

64 de poeți din 16 țări s-au adunat în ultima decadă a lunii mai la Iași. Am avut privilegiul să mă număr printre ei. Poate că mai mult decât valoarea versurilor pe care le scriu, a contat pentru organizatori faptul că mi-am petrecut anii studenției aici și că unii dintre ei îmi sunt prieteni, încă de atunci. Chiar poezia ne-a împrietenit? Adi Cristi, cel ce se face vinovat de această mare sărbătoare literară, ajunsă la a opta ediție, știe bine ce vreau să spun. Tot atât de bine știu și Valeriu Stancu, Casian Maria Spiridon, Emilian Marcu, Nichita Danilov, Nicolae Panaite, Daniel Corbu, Aurel Ștefa­nachi și Lucian Vasiliu. 

I-am reîntâlnit pe toți, împru­mu­tând fiecare din tinerețea celor­lalți. M-am reîntâlnit, totodată, cu Palatul Culturii, care a zăbovit mai întâi în Teleorman, pe plan­șeta arhitectului I.D. Berindei, ajungând abia după aceea, în forma în care îl vedem astăzi, la Iași.

Cei 64 de poeți (17 străini, din țări precum Franța, Italia, Portugalia, Grecia, Israel, Polonia, Spania, Ucraina, Tunisia, Turcia, Ungaria, Croația și Belgia) au fost, timp de 8 zile, oaspeți ai colegiilor și liceelor ieșene, citind din crea­țiile lor în fața elevilor și ascultându-i pe elevii poeți citindu-și creațiile. Au fost răsplătiți, și unii, și alții, cu ropote de aplauze. Pare greu de crezut, dar câteodată se mai întâmplă și astfel de lucruri în realitatea noastră atât de prozaică: Poezia aplaudată la scenă deschisă! 

Deși nu a fost vorba de o întrecere, poeții vizitatori s-au întrecut între ei cu versuri din care ai putea să alcătuiești cu ușurință o scară până la cer. Ioan Pintea, Ioan Es. Pop, Ioana Diaconescu, Gellu Dorian, Horia Gârbea, Jean Poncet, Metin Cenchiz, Andras Petocz, Nicolae Spătaru, Iossif Ventura, Maria Joao Cantinho, Marius Chelaru, Dinu Flămând, Maria Grădinaru, Mihaela Grădinariu, Emil Nicolae, Nicolae Sava, Adrian Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae Prelipceanu, Nicolae Scheianu, Alexandru Cățcăuan, Paul Gorban, Marcel Miron, Gheorghe Pârja și Varujan Vosganian sunt doar o parte dintre ei.

În fiecare seară au avut loc, în incinta Muzeului Municipal „Regina Maria”, recitaluri poetice la care i-am auzit aplaudând, alături de oamenii din public, și pe unii dintre oamenii mari ai istoriei, cel puțin așa mi s-a părut mie, convins că poezia poate aduce, atunci când își pune misterul la contribuție, trecutul în prezent, după cum, tot așa de bine, poate duce prezentul în viitor. Deoarece, timpul său este un timp al tuturor timpurilor. Iar la Iași chiar așa a fost. Nici nu se putea altfel în cel mai poetic oraș al României. O reverență plină de emoție în fața organizatorilor și a autorităților locale care au sprijinit și sprijină financiar producerea unor asemenea minuni!