Poezia unui mărturisitor

▲ Biografia preotului Leonida Gavrilescu, pe care autorul ediţiei o alcătuieşte într-o inspirată prefaţă, este aceea a unui martir al vremurilor noastre ▲

Istoria literaturii încadrează cărţi precum aceea a preotului Leonida Gavrilescu, Sub aripa îngerului (Editura Panfilius, 2007), în categoria restituirilor; cu atât mai mult în cazul unui manuscris care, iată, a aşteptat tiparul vreme de treizeci de ani. Publicarea acestui volum de poezie al unui preot „mărturisitor al Evangheliei şi inspirat condeier“ se datorează arhim. Timotei Aioanei, în care istoria bisericii ortodoxe şi a slujitorilor ei, adesea neştiuţi, a găsit un neobosit cercetător. Povestea manuscrisului e demnă de o pagină de literatură; copil de 11 ani, îngrijitorul de azi al ediţiei, ştia că preotul Leonida Gavrilescu, parohul bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din Fălticeni, scria versuri; în 5 aprilie 1977, preotul şi-a sfârşit zilele în timpul unei întrevederi cu autorităţile de atunci, în sediul primăriei din Fălticeni, pe când apăra dreptul la proprietate al parohiei sale.

Peste ani, în Săptămâna Luminată a anului 2007, la slujba de pomenire de la biserica cimitirului Grădini, arhim. Timotei Aioanei îl întâlneşte, întâmplător, pe nepotul preotului din copilărie, Puiu Cătălin Mihăescu, care confirmă faptul că de la unchiul său au rămas câteva „caiete“ într-o ladă. Părintele „le-a aşezat după tematică“, câţiva „fraţi întru slujire“ au ajutat şi, în sfârşit, cartea (salvată de o reminiscenţă din copilăria editorului şi de caietele păstrate cu voia Domnului într-o ladă oarecare) se tipăreşte, prefaţată de Carmelia Leonte şi Siluan Bogdan Filipescu. Biografia preotului Leonida Gavrilescu, pe care autorul ediţiei o alcătuieşte într-o inspirată prefaţă, este aceea a unui martir al vremurilor noastre: „În anul 1977 Sfintele Paşti au fost prăznuite în data de 10 aprilie. Cu cinci zile înainte de marea sărbătoare, preotul Leonida Gavrilescu, parohul bisericii «Adormirea Maicii Domnului» din Fălticeni s-a dus din propria iniţiativă la Primăria din localitate pentru a-i cere primarului să respecte proprietatea bisericii. Primăria avea un plan de construire a blocurilor până lângă altarul bisericii, ceea ce s-a şi întâmplat, din nefericire, până la urmă. Părintele Leonida a avut în ziua aceea o discuţie aprinsă cu edilul oraşului, care nu arăta respectul cuvenit Casei lui Dumnezeu. A fost un preot curajos în anii de dictatură comunistă, un mărturisitor, un apostol, un neînfricat. Ultima lui mărturisire pentru biserica pe care o slujea s-a petrecut în cabinetul primarului, marţi, în Săptămâna Patimilor. Ce a fost acolo numai Dumnezeu ştie. Bolnav cu inima de mai mulţi ani, părintele Leonida a luat cu el această taină în mormânt. El şi-a sfârşit zilele în sediul Primăriei, făcându-şi datoria“.

Importante sunt, pentru finul cercetător al istoriei cultului şi culturii, legăturile pe care autorul versurilor le va fi avut cu personalităţile vremii sale: pe Nicolae Labiş l-a găzduit în casa parohială, întârziind la discuţii „care se întindeau până după miezul nopţii“. A fost prieten apropiat al „scriitorilor Vasile şi Horia Lovinescu, al doamnei Steliana Lovinescu, al scriitorilor fălticineni Mihail Havriş, Aurel George Stino, pr. Vasile G. Popa, Virgil Tempeanu, pr. Constantin Todicescu, al actorului Grigore Vasiliu Birlic şi al altor personalităţi care îşi au obârşia în acest loc“, a fost pedepsit mereu cu nepublicarea poeziilor trimise la diverse reviste culturale ale timpului, în sfârşit, a ajutat la organizarea muzeului fălticinean „Galeria oamenilor de seamă“. Arhim. Timotei Aioanei spune, cu dreptate, că în primăria urbei moldave ar trebui să fie aşezată o placă memorială „care să amintească de injustiţia vremii“: până atunci, însă (e greu să recunoşti, să asumi vina şi să ceri iertare, nu-i aşa?), preotul Leonida Gavrilescu are un loc incontestabil, al lui, în galeria oamenilor de seamă ai Fălticeniului, nu doar prin opera sa misionară, ci şi prin poezia din volumul Sub aripa îngerului.