Post și smerenie

Aproape la fiecare pas apare în Patericul egiptean câte o reflecție despre smerenie. De la Avva Antonie, căruia Dumnezeu îi descoperă că smerenia este singura cale prin care se poate străbate peisajul mozaicat al ispitelor, și până la Avva Or, mereu apar gânduri și scurte meditații care încearcă să descrie ori să clarifice puțin această virtute-liant a întregii spiritualități creștine. De la Avva Ioan din Tebaida a rămas un singur gând, care probabil că sintetizează întreaga sa experiență: „Călugărul trebuie să practice mai presus de toate smerenia. Aceasta este prima poruncă a Mântuitorului, care zice: «Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor»”.

Avva Isidor preotul, în schimb, nu teoretizează despre smerenie, nu încearcă să o definească. Termenul nici măcar nu apare între apoftegmele care îi sunt dedicate, dar întreaga asceză pe care a practicat-o trădează adânca sa smerenie. Cu toate că era foarte bogat, a ales să trăiască o viață cât se poate de simplă. Despre el ni se spune că nu a purtat niciodată îmbrăcăminte de in, în afara unui acoperământ al capului. A fost un model de bunătate și de răbdare, iar asceza aspră a păstrat-o doar pentru sine. Refuza excesul de mâncare zicând: „Adam a fost dat afară din rai fiindcă s-a lăsat înșelat de mâncare”. Bun cunoscător al Scripturii, era și mai drastic în privința băuturii: „Cine se dedă băutului de vin nu mai scapă de urzelile gândurilor rele. Lot a fost silit de fiicele sale să se îmbete cu vin și, din pricina beției, diavolul l-a împins ușor spre curvia cea nelegiuită”.

Pentru el, prioritățile erau cât se poate de clare, ca de altfel pentru majoritatea Părinților deșertului: „Dacă iubești Împă­răția cerurilor, disprețuiești bogăția și tânjești după răsplata divină”. În alt loc este și mai ferm: „Dacă iubești plăcerile și banii, este imposibil să trăiești după Dumnezeu”. Sinteza dintre asceza trupească și cea duhovnicească este cuprinsă însă în apoftegma 4: „Dacă vă osteniți postind după lege, nu vă mândriți. Decât să vă umflați în pene din cauza aceasta, mai bine mâncați carne. E mai folositor pentru om să mănânce carne, decât să se mândrească și să se laude.”

Când citim astfel de cuvinte, trebuie să fim foarte atenți cine le-a rostit. În cazul Avvei Isidor, avem de-a face cu un ascet cât se poate de sever cu sine, care nu încearcă printr-o asemenea judecată să își justifice propria lene ori neputință. Bătrânul ierarhizează lucrurile, le pune într-o bună ordine și, în același timp, se ferește de ispita pe care o putem bănui că era destul de puternică de a socoti nevoința sa mai importantă decât este. Până la urmă, doar un ascet care s-a exersat în post poate să cunoască binefacerile, dar și limitele postului. De aceea recomandarea Avvei Isidor este ca postirea să se facă după lege, adică respectând rânduiala Bisericii. În felul acesta este păzit de ispita mândriei, pentru că nu faci nimic extraordinar, ci te supui doar unei reguli comune. Altfel spus, de la Avva Isidor pot învăța cei care postesc că smerenia este mai importantă decât postul, iar din viața lui pot înțelege cei care nu postesc că smerenia, atât de importantă, nu poate fi dobândită fără post și nevoință trupească, la măsura fiecăruia.