Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Postul Sfintelor Paşti
Luni a început urcuşul duhovnicesc al Postului Sfintelor Paşti prin care ne pregătim pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului. Acest timp de primenire sufletească este cel mai important post din cursul anului bisericesc. Acum suntem chemaţi să urcăm pe scara desăvârşirii duhovniceşti prin rugăciune şi post împletite cu pocăinţa.
Postul Sfintelor Paşti este un timp de 7 săptămâni de asceză, alcătuit din cele 40 de zile ale Postului Mare plus Săptămâna Mare a Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos. Trecerea de la Postul Mare la Săptămâna Mare se face prin Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor care sunt parte a Postului Sfintelor Paşti.
Postul Mare este socotit de tradiţia patristică „ca o zeciuială a întregului an”, pentru că, după cum ne spune Sinaxarul din Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, „din lene nu ne place să postim totdeauna și să ne îndepărtăm de rele, Sfinții Apostoli și dumnezeieștii Părinți au rânduit acest post ca un fel de seceriș. În chipul acesta vom șterge acum, zdrobindu-ne inima și umilindu-ne prin post, toate faptele noastre rele ce le-am săvârșit în cursul întregului an; de asta trebuie să-l păzim cu mai multă grijă”.
În ceea ce priveşte Săptămâna Mare cu care se încheie Postul Sfintelor Paşti, Sinaxarul din Sfânta şi Marea Sâmbătă precizează: „Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile; iar săptămâna mare este cea mai importantă; și iarăși săptămâna mare culminează cu Sfânta și Marea zi de Sâmbătă. Se numește săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că de-a lungul ei s-au săvârșit, și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru”.
Deci Postul Mare ne pregăteşte pentru Săptămâna Mare în care cea mai importantă zi este Sâmbăta Mare, ţinta ostenelilor noastre duhovniceşti din cele 10 săptămâni ale Triodului, când „Cuvântul lui Dumnezeu (Domnul nostru Iisus Hristos) a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară și în iad” care „se strânge și se cutremură când simte puterea mai tare a Domnului”; și înviind Hristos, „piatra cea tare și din capul unghiului, a scos pe cei ținuți din veac din iad” (Sinaxar). Prin Sâmbăta Mare trecem către sărbătoarea pascală a Învierii Domnului, scopul Postului Sfintelor Paşti.