Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Poveste de primăvară

Poveste de primăvară

Galerie foto (4) Galerie foto (4) Repere și idei
Un articol de: Ștefan Mitroi - 11 Martie 2016

Nu știu alți pomi cum sunt, dar cei din curtea mea din București vorbesc. Sunt patru de toți, deoarece am o curte mică, o palmă de pământ cât o palmă de om. În afară de linia norocului și de cea a dragostei, încap în ea și cei patru pomi: doi mesteceni, un măr și un gutui.

Gutuiul îmi spune că, atunci când sunt plecat, mestecenii o tulesc și ei de-acasă! Mai ales în sâmbetele când sunt nunți în cartier. Păi ce legătură au dumnealor cu nunțile? întreb.

Mă lămurește nucul din ­curtea vecină, care vede de la înălțimea lui totul. Uită-te mai bine la ei, zice, și spune-mi cu ce seamănă.

Mă uit și-i spun: cu niște lumânări de nuntă!

Păi vezi! se fălește nucul.

Mărul se pune din senin pe râs. Se umple dintr-odată curtea de flori. Căci numai așa știe el să râdă, sub formă de flori.

Cam așa ne petrecem noi zilele de primăvară. Este cât o palmă de om curtea în care se întâmplă toate acestea.

Dac-o iei însă pe linia dragostei și pe cea a norocului, n-o să le dai niciodată de capăt. Pare greu de crezut, dar exact așa stau lucrurile. Palma care le ține în ea se sfârșește imediat ce începe. Cele două linii își văd mai departe de drum. Merg de o viață întreagă pe ele, fără să mă apropii însă de locul unde se termină!