Preotul Cristian Alexandru - cântăreț al Catedralei Patriarhale, compozitor și poet

Atunci când un psalt devine imnograf și compozitor dovedește o preocupare atentă față de muzica bizantină, prin dragostea concretizată în plăsmuirea unor partituri, simbioza dintre text și muzică fiind manifestarea inspirației Duhului Sfânt, Cel ce este pretutindeni...

Cântarea armonioasă este în cea mai mare parte opera interpretului, însă chiar și compoziția însăși, dacă are rânduială, oricât de iscusit ar fi psalmodiatorul, poate sublinia adevăratul mesaj al cuvintelor sfinte.

Compozitorii și imnografii ocupă un loc aparte în viața Bisericii. Ei transpun cuvintele în melosuri sacre, făcând ca, prin alăturarea slovelor și neumelor, partiturile să devină cânturi de slavă. Astfel, muzica psaltică preface cuvântul în rugă.

O figură aparte, cu un specific eclesial și poetic în același timp, manifestat atât prin felul de a fi, cât și prin măiestria versurilor, părintele Cristian Alexandru este un membru de nădejde al Grupului psaltic „Tronos”, fost cântăreț și diacon al Catedralei Patriarhale, apoi preot la Biserica „Sfântul Dumitru” din cunoscuta localitate ilfoveană Afumați.

În contextul Anului dedicat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române imnografilor și psalților, părintele Cristian Alexandru ocupă un loc special, cum fiecare dintre psalții renumiți sau obișnuiți îl au în slujirea Bisericii.

Într‑o întâlnire pe care a avut‑o cu psalții Bisericii noastre la cumpăna dintre mileniile XIX și XX, Episcopul Nifon Ploieșteanul deplângea starea cântăreților bisericești. Pe de o parte lipsa lor, pe de alta neatenția celor în drept față de această grupare de slujitori ai Bisericii.

Realitatea este însă următoarea: orice cântăreț cu mare dăruire se va întâlni cu admirația și respectul celor din jur, ale celor care înțeleg taina muzicii și sunt mereu împreună în comuniunea rugăciunii și a înaltelor trăiri.

Așa se întâmplă cu toți cântăreții iscusiți, pe care i‑am putea numi mari, cei care împodobesc slujbele cu măiestria și darurile primite de la Dumnezeu.

Un asemenea talant a primit și părintele Cristian Alexandru. Nu este un caz singular. Biserica ne destăinuie încă din istoriile vechi cum nenumărați protopsalți s‑au așezat în Lumina Celui Nepătruns.

În această pleiadă de cântăreți bisericești iscusiți se înscrie părintele Cristian Alexandru.

Buzoian după obârșie, a căutat drumul slujirii Bisericii, a urmat cursurile Seminarului Teologic „Teoctist Patriarhul” din orașul Giurgiu, manifestând de timpuriu dragoste față de muzica bizantină.

Preocupat și autodidact, dedicat și talentat, psaltul Cristian Alexandru a fost remarcat pentru calitățile sale vocale de către Narcis‑Mihail Ursuleasa (pe vremea aceea psalt al Catedralei Patriarhale), fiind cooptat la strana Catedralei Patriarhale în anul 2007.

A cântat Domnului oferind o interpretare deosebită cântărilor liturgice și a fost hirotonit diacon în luna decembrie 2008. În acea vreme slujeam ca Mare Eclesiarh și am admirat o mulțime de diaconi și psalți înzestrați cu felurite calități.

A fost numit diacon la Biserica Boteanu Ienii, unde a slujit timp de patru ani (2010‑2014). A fost hirotonit preot la data de 12 iunie 2014, pe seama bisericii Parohiei „Sfântul Dumitru” din localitatea Afumați, județul Ilfov.

În vremea când a slujit la Catedrala Patriarhală încă nu descoperise talentul de compozitor și pe cel de poet. Ulterior, s‑a adăugat cu multă pricepere Grupului psaltic „Tronos”, compunând câteva dintre piesele de răsunet ale acestuia.

Autor a numeroase cântări, slujbe complete la praznicele unor sfinți (Sfântul Gheorghe Hozevitul, Sfântul Ioan Rusul, Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian din Arabia, Sfântul Paisie Velicicovski), al unor imnuri și colinde, părintele Cristian Alexandru descoperă cititorilor și ascultătorilor o sensibilitate deosebită față de cântarea bisericească. Între lucrările sale mai amintim: Imnul satului românesc - alcătuit în Anul omagial al satului românesc în Patriarhia Română; Imnul rugăciunii isihaste - întocmit în contextul Anului comemorativ al Sfinților Isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț, fiind intonat la strana Catedralei Patriarhale în prima zi a anului 2022. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, felicitându‑i pe psalți pentru interpretarea imnului, a afirmat că noua compoziție a părintelui Cristian Alexandru este „foarte profundă din punct de vedere teologic”; Imnul imnografilor şi cântăreților bisericești, alcătuit în contextul Anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești și psalmodiat la strana Catedralei Patriarhale în prima zi a anului 2023.

În anul 2022 a participat cu o lucrare psaltică în cadrul Secțiunii Compoziție a Festivalului‑concurs Național „Lăudați pe Domnul” - ediția a XIV‑a. La Secțiunea Compoziție s‑au înscris 23 de compozitori din țară, opt la categoria Lucrări psaltice și 15 la categoria Lucrări religioase armonice/polifonice. Lucrarea Părintelui Cristian Alexandru a obținut locul al 3‑lea, fiind premiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Părintele Cristian Alexandru a primit un dar bogat și rar de la Dumnezeu, pe care se străduiește mereu să‑l pună în lumină.

Când participă la o slujbă, la un concert ori la un moment muzical mai mult sau mai puțin important, un cântăreț iscusit are menirea de a face sufletele să vibreze. Așa vom înțelege frumoasele cântări care au împodobit în trecut slujbele Bisericii și încă le mai înfrumusețează…

În România, urmând modelul Muntelui Athos și al altor locuri sfinte, la sărbători sau cu anumite prilejuri, sunt invitați mari cântăreți bisericești. La Muntele Athos, protopsalții vin fie de la Thesalonic sau Atena, fie din cadrul Muntelui Athos, monahi renumiți sau chiar din România. Într‑o asemenea tradiție s‑a așezat și părintele Cristian Alexandru, împreună cu alți membri ai Grupului psaltic „Tronos”, cântând la privegheri și slujbe de înaltă trăire în Muntele Athos, Grădina Maicii Domnului.

Cât de mare lucru este să‑I aduci lui Dumnezeu această laudă și ce bucurie să știi că Dumnezeu primește cântarea și ridicarea mâinilor tale! Știm prea bine că în Vechiul Testament omul avea nevoie și de instrumente pentru a‑L lăuda pe Dumnezeu, însă în Noul Legământ omul devine singurul instrument de slăvire. Omul devine instrument mântuitor și prin cântare.

Menirea psalmodierii este aceea de a‑i armoniza pe oameni între ei și pe oameni cu Dumnezeu. Cântarea este un timp dăruit lui Dumnezeu. Părintele Cristian înveșnicește timpul prin această operă mântuitoare.