Preotul profesor Dumitru Abrudan, redactor la „Telegraful Român” la răscruce de milenii

Dicţionarul teologilor români, alcătuit de pr. prof. Mircea Păcurariu şi publicat în mai multe ediţii, se deschide, în ordine alfabetică, cu prezentarea personalităţii părintelui profesor Dumitru Abrudan de la Sibiu. Cunoscut mai ales pentru cariera didactică de peste patru decenii, prin opera academică în domeniul teologiei biblice şi prin responsabilităţile administrative de director de seminar, decan de facultate, consilier cultural la Arhiepiscopia Sibiului şi primul preşedinte al ASTREI după 1990, părintele profesor Dumitru Abrudan face parte şi din pleiada cărturarilor ortodocşi ardeleni care au onorat demnitatea de redactor responsabil în cei 170 de ani de activitate a celei mai longevive publicaţii periodice româneşti, Telegraful Român.

Pr. prof. Dumitru Abrudan s-a născut în loc. Gepiu (jud. Bihor) la 29 august 1938. A studiat la Liceul Nr. 1 (Emanuil Gojdu) din Oradea (absolvent în 1956), Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1956-1960), a urmat cursuri de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București (1960-1963), cu specializare la Universitatea Ebraică din Ierusalim (1972-1973). A obţinut titlul de doctor în teologie la București în 1978, cu teza: Creș­tinismul și mozaismul în perspectiva dialogului interreligios.

Profesor la Seminarul Teologic din Caransebeș (1963-1971) și director între anii 1968 și 1971, a urmat apoi o carieră universitară prestigioasă la Institutul Teologic Universitar din Sibiu şi apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” a Universităţii Lucian Blaga din oraşul de pe Cibin. Profesor titular la Catedra de studiul Vechiului Testament şi limba ebraică, din 1979, prorector (1979-1992), decan la Sibiu (2000-2004), profesor la Oradea (1992-2000), a participat la mai multe întruniri teologice internaţionale. A publicat studii şi articole, în revistele bisericeşti de specialitate, a scris ca singur autor sau în calitate de coautor mai multe cărţi, între care amintim: Arheologia biblică pentru Facultăţile de Teologie, 1994; Limba ebraică biblică, 1996, Cărţile didactico-poetice ale Vechiului Testament, 2001.

Profesor de vocaţie şi jurnalist bisericesc în vremuri dificile

În Cuvântul înainte la volumul omagial Biblie şi misiune creştină. Popas aniversar pr. prof. Dumitru Abrudan, Sibiu, 2010, IPS Părinte Mitropolit Laurenţiu al Ardealului scria: „Talentul său organizatoric, tactul pedagogic, ţinuta discursului teologic, prestanţa şi erudiţia sa, precum şi prelegerile sale, s-au întipărit în memoria generaţiilor de seminarişti şi studenţi teologi pe care i-a călăuzit, vreme de 45 de ani, spre Altar. Părintele a ştiut să evite ariditatea discursului teologic ultraspecializat şi să dea o orientare hristologică şi eclesială teologiei biblice - o trăsătură care marchează ca un fir roşu cariera sa academică”. Din acelaşi volum aflăm şi principalele repere biobibliografice ale pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, între care un număr mare de articole publicate în Telegraful Român, Mitropolia Ardealului, Revista Teologică, Îndrumătorul bisericesc, BOR ş.a. Prin bunăvoinţa domnului prof. Ioan Abrudan, fiul distinsului nostru profesor, am luat legătura cu profesorul care împlineşte astăzi 85 de ani, am răsfoit colecţiile de ziare şi am depănat amintiri. L-am întrebat pe venerabilul profesor de studiul Vechiului Testament şi limba ebraică Dumitru Abrudan cum a intrat în gazetăria bisericească şi care a fost impactul cu modul de a face presă creştină în timpul regimului comunist. Ne-a răspuns astfel: „S-a întâmplat în 1978, când mitropolitul, de pioasă memorie, Nicolae Mladin, care prezida Telegraful Român, mi-a încredințat responsabilitatea redacțională a revistei. Am asumat-o cu încredere ca pe o șansă care mi se acorda, dar și avertizat cu privire la exigențele impuse de un atare angajament. În chiar numărul din luna ianuarie, o serie de personalități realizaseră bilanțul celor 125 de ani de apariție neîntreruptă a publicației sibiene, evidenţiind şi recunoscând unanim aportul acesteia la propăşirea spirituală, atât pentru viaţa trecută, cât şi pentru cea prezentă a românilor. Se impunea să fie menținută în aceeași perspectivă a slujirii nobilei misiuni sociale pe care întemeietorul însuși i-a conceput-o.

Entuziasmul începutului, care putea să compenseze într-o măsură oarecare lipsa experienței, s-a temperat repede într-o perioadă marcată de neliniști tocmai în acest cadru al vieții societății. Ne găseam la zece luni după teribilul cutremur care zguduise România și un altul era pe cale să-i urmeze, abătându-se asupra multor cartiere de locuințe și câtorva sute de biserici din întreaga țară, printr-un plan diabolic al autorităților comuniste de desăvârșire a dezastrului. Era un tablou sumbru, însă am rămas încrezător refăcând retrospectiv parcursul istoric continuu al revistei care traversase etape uneori la fel de tulburi”.

„M-am bucurat de susţinerea foştilor mei dascăli...”

Despre îndrumătorii în activitatea editorială de la Telegraful şi despre modelele de jurnalişti bisericeşti pe care le-a avut ca repere, părintele profesor Abrudan ne-a spus: „De redactarea Telegrafului s-au ocupat de-a lungul existenței revistei o seamă de personalități, între care 13 profesori de teologie. Se aflau destule modele pe care să le urmez și de la care să înțeleg ce presupune să te dedici punerii în valoare a textelor atâtor colaboratori. Poate cel mai pilduitor exemplu l-a oferit părintele Dumitru Stăniloae, care din ipostaza de redactor a știut să armonizeze contribuții diverse, trasând coordonatele așa-numitei politici editoriale a ziarului, rămânând fidel scopului fixat de ctitor. M-am bucurat de susținerea foștilor mei dascăli de la Sibiu. Mai apropiat mi-a fost mitropolitul Mladin. Îi datorez însoțirea primilor pași și, în circum­stanțele de atunci, îndemnurile pline de bună­voință la dreaptă măsură și precauție. Doi profesioniști ai gazetăriei, mitropolitul Antonie Plămădeală și arhimandritul, pe atunci, Bartolomeu Valeriu Anania, prin prezența constantă a articolelor pe care le semnau în paginile Telegrafului Român și în alte publicații ale presei bisericești, au avut darul de a mă inspira. Dar au fost și alții, și mă gândesc cu reverență la profesorul Mihail Diaconescu, redactor și fondator de reviste culturale”.

„Fiecare nouă apariţie a revistei era dătătoare de încredere”

Pentru tinerele generaţii este greu de înţeles cum se putea trăi sub control ideologic şi cenzură în timpul regimului comunist. Cu atât mai mult, o evaluare realistă a periodicelor noastre bisericeşti din acei ani trebuie văzută în contextul social-politic de atunci. În privinţa modului cum se făcea jurnalism şi publicistică bisericească înainte de decembrie 1989, redactorul responsabil care a lucrat la Telegraful Român şi înainte şi după 1989 îşi aminteşte: „În ultimele două decenii ale comunismului, presa bisericească a fost supusă unui control foarte strict al autorității politice. Practic, nici un număr al Telegrafului nu apărea fără să fi trecut mai întâi prin sita deasă a cenzurii. Responsabili cu această cernere - prin care nu doar teme sau nume ale anumitor persoane care făceau subiectul sau care erau autorii unor articole, dar până și simple cuvinte sau expresii puteau fi socotite indezirabile și, în consecință, excluse de la publicare - erau funcționari ai departamentului cultelor, ale căror descinderi la Sibiu întrețineau o atmosferă apăsătoare în editură și în tipografie. La această stare de încordare contribuia și faptul că de multe ori se instalau chiar în reședința arhierească, ceea ce reprezenta un lucru ofensator și o manieră de intimidare. Oricine putea fi considerat suspect. Tipografilor nu le era îngăduită culegerea textelor după manuscris decât cu avizul scris al mitropolitului. Cu toate acestea, fiecare nouă apariție a revistei era dătătoare de încredere. Într-o societate în care comunicarea era zădărnicită, în pofida atâtor îngrădiri și încercări de aservire din partea puterii politice, Telegraful a stăruit să mijlocească schimbul de idei între persoane care împărtășeau aceleași convingeri. Din nevoia de încurajare reciprocă s-a alcătuit comunitatea colaboratorilor revistei în care s-au integrat și personalități din afara sferei bisericești sau teologice”.

Amintiri despre colegii de redacţie de la Telegraful Român

Telegraful Român a cultivat întotdeauna legătura cu învăţământul teologic universitar, cei mai mulţi dintre redactorii responsabili fiind şi profesori ai Academiei Andreiene, apoi ai Institutului Teologic de Grad Universitar sau, în prezent, ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna”. L-am întrebat pe părintele profesor Abrudan: Care au fost colegii de redacţie cu care aţi colaborat cel mai bine la ziar în anii 1978-2010? „Între colaboratorii cei mai apropiați pe care i-am avut în acei ani și care din poziția de secretari de redacție m-au acompaniat competent și cu pasiune în tot ceea ce însemna activitatea de la revistă, țin să îi pomenesc cu recunoștință pe părintele profesor Aurel Jivi și pe părintele Theodor Damian. Pentru amândoi am avut cele mai calde sentimente de prietenie și de respect. În ce-l privește pe părintele Jivi, delicatețea și discreția care l-au caracterizat întreaga viață au făcut poate să rămână oarecum nebănuit aportul său la Telegraful Român. Eu știu însă cât au cântărit de mult și demnitatea, și intransigență lui morală, în împrejurări precum cele pe care tocmai le-am evocat, când autoritatea politică se exercita opresiv în funcționarea presei bisericești. ­Rigoarea cu care s-a raportat la normele civili­zației, așa cum erau acestea respectate în lumea liberă, l-a făcut să adopte o conduită impecabilă, care s-a răsfrânt și asupra activității sale la Telegraful”.

Cinstire şi recunoştinţă la ceas aniversar

Acum, la împlinirea celor 85 de ani de viaţă, jumătate din vârsta Telegrafului Român, părintele profesor Dumitru Abrudan priveşte cu seninătatea înţeleptului biblic spre anii de la cumpăna mileniilor, la vremurile schimbătoare pe care le-a trăit şi la ostenelile editoriale şi tipografice care s-au adunat în filele venerabilei gazete sibiene.

În şirul evenimentelor aniversare prilejuite de împlinirea a 170 de ani de activitate neîntreruptă a Telegrafului Român, Arhiepiscopia Sibiului şi întreaga suflare jurnalistică bisericească de la noi îi omagiază, alături de personalitatea ctitorului gazetei, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, pe ierarhii ardeleni care au patronat publicaţia de-a lungul deceniilor, pe ostenitorii şi cititorii ei. Între cei 25 de redactori responsabili, dintre care 15 profesori ai Alma Mater theologica sibiană, şapte membri ai Academiei Române, părintele profesor Dumitru Abrudan este cel mai longeviv, 1978-2010, apoi membru onorific în comitetul redacţional.

La ceas aniversar, urările de sănătate se împletesc cu gândurile de recunoştinţă şi preţuire pentru rodnicia activităţilor sale de profesor şi jurnalist bisericesc.