Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Prigoanele creștinilor în lumea de astăzi
Am lecturat recent un articol despre masacrarea a sute de creștini din Nigeria de către jihadiștii Fulani, în numai câteva zile. Cutremurător e un cuvânt prea sărac ca să exprime sentimentul pe care îl încearcă cineva citind asemenea lucruri, chiar dacă gravitatea faptei este mult estompată prin felul în care sunt prezentate, în ultima vreme, știrile în mass-media. Și, totuși, orice om rațional nu poate să nu se întrebe perplex: oare este cu putință o astfel de faptă criminală astăzi, într-o lume globalizată, cu cele mai înalte pretenții de civilizație, unde se trâmbițează peste tot despre drepturile omului, ba diverse organizații se luptă inclusiv pentru drepturile animalelor și chiar mai mult? Însă, numai după o scurtă cercetare a vremurilor, perplexitatea trece repede și lasă loc unui răspuns limpede și necruțător: nu numai că astfel de gesturi sunt cu putință, ci sunt frecvente, iar duhul care le animă constituie deja caracteristica dominantă a lumii contemporane. Creștinii sunt persecutați programatic și de multe ori uciși, uneori și cu concursul autorităților locale, pe toate cele cinci continente ale lumii. Poate părea surprinzătoare concluzia, dar există suficiente mărturii care dovedesc cu prisosință acest lucru. Iată doar o parte dintre ele:
„Azi, în lume, sunt persecutați la modul foarte grav peste 215 milioane de creştini. Le sunt negate drepturile fundamentale, începând cu libertatea profesării unei religii, şi asta, practic, pe toate continentele. La nivelul anului 2016, cel mai mare număr de creştini ucişi s-a înregistrat în Nigeria, Pakistan şi Kenya, iar în 12 ţări (Coreea de Nord, Somalia, Afganistan, Irak, Iran, Yemen, Maldive, Arabia Saudită, Turkmenistan, Brunei, Bouthan şi Tadjikistan), este cvasi-imposibilă recunoașterea legală a creştinilor. În 2017 au fost atacate 1.188 de biserici, cele mai multe cazuri fiind înregistrate în Pakistan, China şi Vietnam. De asemenea, „creştinii sunt cei care au cel mai mult de suferit de pe urma haosului din Orientul Mijlociu”. „În Asia începe să se ajungă la acelaşi nivel al persecuţiilor ca în Orientul Mijlociu şi Africa, constatându-se că, în acest moment, alături de cazul extrem al Coreii de Nord (al 16-lea an în fruntea Indexului persecuţiilor) şi Yemen, cel mai mare număr de ţări unde a crescut nivelul persecuţiei creştinilor se află pe continentul asiatic: India, Boutan, Bangladesh, Vietnam, Laos şi Sri Lanka. În Africa, avem exemplul extrem al creştinilor din Eritreea care au trebuit să fugă din zonă. În Turcia, situaţia este considerată a fi extrem de preocupantă; condițiile în care trăiesc creștinii degradându-se continuu!” (date redate de Cristian Unteanu: https://adevarul.ro/international/in-lume/persecutia-crestinilor-inlume-indicele-global-2017-1_58f3104c5ab6550cb84befd1/index.html, pe baza statisticilor organizației „Open Doors”).
Dar bine că cel puțin în Europa și în America lucrurile sunt pașnice, ar putea observa cineva. Asta da, e pace, dar numai în aparență! În aceste locuri se desfășoară deja cea mai perfidă și mai vicleană prigoană din câte au existat vreodată, întrucât sunt prigonite învățătura lui Hristos, Sfânta Cruce și manifestarea credinței, însă în mod indirect. Căci ce altceva este propaganda sistematică până la impunere a unor ideologii și practici precum LGBT, transgender, transsexualism, neomarxism etc. În acest sens se poate aminti, spre pildă, faptul că președintele Camerei Comunelor din Regatul Unit a declarat de curând că: „Drepturile LGBT-iștilor trebuie să prevaleze față de libertatea religioasă dacă acestea ajung în conflict”, iar în spațiul nostru, sinistrul proiect al Ministerului Educației, intitulat „Strategia națională pentru educația parentală”, prin care se spera distrugerea definitivă a familiei creștine. Dar acestea nu sunt simple atitudini novatoare, ci se înscriu în cadrul aceleiași prigoane directe asupra valorilor creștine, deși nedeclarate la nivel oficial. Toate acestea nu sunt decât metode, globale de-acum, de spălare a creierului mai întâi și apoi de distrugere a credinței din sufletul omului.
Totuși să nu ne mirăm, întrucât mai ales asupra acestor lucruri din urmă Mântuitorul ne-a prevenit demult, atunci când a zis: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena” (Mt. 10, 28). Prin urmare, miza persecuțiilor de astăzi nu este atât eliminarea fizică a creștinilor, cât uciderea sufletului lor, care se face prin întinare, ceea ce reprezintă alungarea Celui în care cred din viața și din inima lor.