Prin Cruce Dumnezeu Şi-a arătat preţuirea pentru noi

Putem să ne imaginăm orice, în fel şi chip, dar nu putem accepta lumea fără anumite repere esenţiale. Ne-am putea închipui lumea fără cruce, dar nu ne-am dori niciodată să-i lipsească acest semn dumnezeiesc, care o face să fie plină de graţie şi sfinţenie, de frumuseţe.

Prin Cruce, Domnul nostru Iisus Hristos a binecuvântat întreaga lume, revărsând peste tot pământul lumina iubitoare a Cerului şi puterea mântuitoare a harului. Crucea a fost, este şi va fi răspunsul neamânat al celor ce-au auzit cuvintele: „Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze” (Matei 16, 24).

Pe Cruce, Mântuitorul a pironit păcatul, pentru a triumfa bunătatea iubitoare care biruieşte răutatea. O viaţă fără cruce este o viaţă fără Hristos, fără speranţă şi iubire, fără lumină şi gingăşie - fără mântuire.

Experienţa vieţii de zi cu zi ne demonstrează, neîndoielnic, că avem mare nevoie de cruce şi, implicit, de Hristos; de darurile Crucii Sale: iertare, îndreptare, pace, îngăduinţă, răbdare, înfrânare, sinceritate - adică de tot ceea ce ne face să spunem cu mirare: Mare este puterea Crucii Tale, Doamne!

Hristos ne oferă Crucea, condiţionându-ne doar de voinţa noastră înşine. Ne întâlnim cu blânda Sa chemare la tot pasul; în tot ceea ce primim sau dăruim este o cruce: în sfatul bun care vine către noi sau pleacă de la noi, în necazul şi bucuriile noastre sau ale altora, în zâmbetul şi mulţumirea noastră sau ale celui de lângă noi.

O rugăciune sinceră, o metanie, un cuvânt sfânt, o binecuvântare, o privire caldă şi mângâietoare sunt o cruce şi valorează poate chiar mai mult decât un discurs al unui om învăţat. Crucea a fost şi este cel mai profund discurs despre iubirea Cerului către noi, cruce pe care o multiplicăm când facem chiar şi cea mai grăbită închinăciune.
Sfânta Cruce este făcătoare de minuni şi ne ţine aproape de izvorul puterii vieţii noastre. Avem nevoie de Crucea Domnului pentru a rezista în faţa tentaţiilor lumii suficiente de astăzi, purtând duhul sobrietăţii mărturisitoare cu demnitate şi fără ruşine. Ancoraţi în Cruce, păstrăm dreapta credinţă în faţa provocărilor şi problemelor prezentului, nu prin găsirea unor soluţii compromiţătoare, ci prin păstrarea la înălţimea măsurii adevărului hristic. Prin Cruce Şi-a arătat Dumnezeu, prin Fiul Său, preţuirea pentru noi - căreia trebuie să-i răspundem printr-o credinţă sinceră şi curată, în contextul vieţii, întărită prin însemnarea convingătoare cu semnul Sfintei Cruci. Nu puţine sunt momentele când o închinăciune făcută cu credinţă, conştient şi responsabil, ne scoate din situaţii dificile. Sunt anumite clipe de graţie când în faţa Crucii totul se lămureşte, află rezolvarea potrivită.

Privind în urmă, îmi aduc aminte de o situaţie din multele în care Dumnezeu, prin Cruce, a lucrat în chip surprinzător; a fost o minune - altfel, nu pot să-mi explic nici acum, după trecerea timpului, cum s-au petrecut lucrurile. N-am să uit niciodată clipa aceea, din sala de curs, care a avut valoarea veşniciei. Copiii, cuminţi, cu ochii mari, plini de lumină asemenea stelelor cerului, aşteptau să vadă pe cineva care şi crede în ceea ce spune. Privirile erau nemişcate, linişte totală, atenţie maximă. Se aşteptau să vadă dovada care întărea cuvintele că Scriptura pe care au primit-o este bună, pentru că are crucea pe ea. Copiii - în ­picioare. În faţa lor - directoarea şcolii, care-i însoţea pe aşa-zişii misionari, ce veniseră să le ofere biblii, îndemnându-i să creadă în cuvintele lor. Am găsit puterea să spun, fără a intra în alte polemici: Dacă este aşa cum spuneţi, faceţi în faţa copiilor semnul Sfintei Cruci, despre care aţi vorbit - aşa cum, iată, îl fac şi eu. Dar mâinile celor din fața lor au rămas nemişcate. Brusc, copiii, sesizând adevărul, într-o explozie de bucurie biruitoare, au început să bată din palme. Directoarea - scuzându-se pentru că le-a îngăduit celor doi propagandişti să vină în faţa copiilor - a înţeles că nu putem să amestecăm credinţa cu necredinţa.

Putem dobândi multe în viaţă, toate sunt trecătoare - credinţa este pentru totdeauna.

O sfântă cruce curată ne reprezintă pe noi şi credinţa noastră, aduce până la noi puterea lui Dumnezeu, ne luminează în suferinţă, ne dă speranţă până la ţărmul vieţii şi devine punte spre veşnicie.