Prinos de gând şi de cuvânt la aleasă zi de prăznuire

Fiecare an, fiecare zi, fiecare clipă pe care o trăim aici, pe pământ, ne sunt socotite în conştiinţa credinţei şi a slujirii jertfelnice pe care o împlinim ca trepte spre desăvârşire. De aceea, este atât de important să reînviem porunca şi chemarea sfântă în viaţa noastră: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Mt. 5, 48)” (In. 20, 22-23). Biserica Ortodoxă Română, autocefală din 25 aprilie 1881, a fost binecu­vântată de Dumnezeu cu ierarhi luminaţi, adunaţi soborniceşte laolaltă prin autoritatea patriarhală. Între aceştia se numără şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe care astăzi, din rânduiala lui Dumnezeu şi cu purtarea de grijă a Maicii Domnului, îl pomenim pentru sănătatea, pacea şi îndelungă petrecerea sa întru mulţi şi fericiţi ani.

Ziua de 30 septembrie precede în calendarul Bisericii noastre o nouă întâlnire cu Maica Domnului. Praznicul cel luminos al Acoperămânului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu confirmă realitatea unităţii noastre de credinţă şi de mărturisire în duhul şi slujirea ortodoxă. Adunaţi laolaltă, ocrotiţi şi întăriţi prin această dumnezeiască rânduială, trebuie să rămânem statornici unui „Domn, o credinţă şi un Botez” (Ef. 4, 5). Această unitate a fost binecuvântată de Dumnezeu prin statornicirea în fiecare neam a slujitorilor Bisericii într-o succesiune neîntreruptă până astăzi, spre a împlini cuvântul: „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”.

Personalitate marcantă în zilele noastre a Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel conduce turma lui Hristos spre dobândirea mântuirii. Rezonanţa acestui deziderat este cutremurătoare pentru cei care „au urechi de auzit”. Pentru cei lipiţi de imanenţa secularizată a lumii el nu împărtăşeşte nici un sens, fiind departe de aşa-zisele preocupări şi dorinţe ale omului modern. Cu toate acestea, Biserica caută în orice fel să nu acopere păcatul, să dezaprobe patima şi viciile, încercând pe cât este cu putinţă să vindece rana cea deschisă a unei societăţi în agonie. Cu dragoste şi grijă părintească pentru fiecare suflet rătăcit, Preafericitul Părinte Patriarh a astupat ecoul sec al formelor fără fond, arătând valoarea eternă a sufletului creştinesc, restaurat şi primenit spre mântuire prin Crucea Mântuitorului Hristos. Cuvântul Părintelui nostru devine de cele mai multe ori euharistic, reiterând pentru omul contemporan îndemnul Mântuitorului din Sfânta Liturghie: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: «Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi»” (Luca 22, 19-20). Prin aceste cuvinte, creştinul de astăzi şi din toate timpurile este chemat la o viaţă nouă.

Oltenia, o legătură de sânge cu strămoșii 

Din mila lui Dumnezeu fiind rânduit ca slujitor în scaunul ­vlădicesc de la Craiova, ca Mitropolit al Olteniei şi Arhiepiscop al Craiovei, nu pot să nu-mi amintesc cu bucurie şi recunoştinţă de dragostea pe care Preafericitul Părinte Patriarh o poartă pentru „cea mai latină provincie” a ţării. A poposit de multe ori în mijlocul nostru, aducându-ne părintească binecuvântare şi prisos de har duhovnicesc. Mai mult chiar, o parte din inima sa bate şi tresaltă olteneşte, tatăl Preafericirii Sale, distinsul învățător Alexie Ciobotea, fiind din părţile noastre, de pe frumoasele meleaguri doljene de la Smadovicioara şi Secu. Străbunii săi îşi dorm somnul de veci aici, în bătrânul cimitir, la umbra frumoasei biserici închinată „Sfinţilor Împăraţi” pe care însuşi a cercetat-o cu ani în urmă (resfinţită la 30 mai 2010).

O altă mare bucurie duhovnicească pe care Preafericitul Părinte Patriarh a făcut-o oltenilor a fost prezenţa sa la evenimentul canonizării Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici (1 mai 2011). Încredinţaţi fiind de dragostea părintească a Părintelui Patriarh, credincioşii olteni au aşezat acel moment istoric la loc de taină în adâncul sufletelor lor, păstrând permanent aprins binecuvântatul dar al propăşirii sfinţilor pe meleagurile noastre.

Tinerii, speranța continuității și a păstrării duhului ortodox 

Ultima vizită a Preafericitului Părinte în Cetatea Băniei a fost în anul 2019 (5-8 septembrie), cu prilejul evenimentelor dedicate Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi de pretutindeni. El însuşi iniţiator al acestui proiect de suflet românesc, închinat tineretului ortodox din ţară şi de peste hotare, a primit cu bucurie întâlnirea de la Craiova, rememorând şi evocând în cuvintele de binecuvântare inestimabila moştenire de istorie şi credinţă ortodoxă din inima Olteniei. Ne amintim de asemenea cu bucurie şi de frumoasele îndemnuri spre unitatea de mărturisire în Biserică şi spre frumuseţea vieţii trăite în virtute: „Cu toţii suntem un Potir: credinţă, nădejde şi dragoste!”.

Praznicul de astăzi este ziua în care „ne odihnim” şi ne bucurăm duhovniceşte de darul pe care Dumnezeu l-a împărtăşit Bisericii Ortodoxe Române. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel aduce şi împlineşte această bucurie în viaţa noastră, a ierarhilor, a preoţilor, diaconilor, monahilor şi monahiilor, şi în mijlocul poporului celui binecredincios. De aceea, într-o astfel de zi, suntem îndreptăţiţi să retrăim căldura şi dragostea regăsirii părinteşti, adunaţi laolaltă întru cinstită şi luminată prăznuire. Întreaga sa purtare de grijă şi părtăşie jertfelnică în dragostea Mântuitorului Hristos cu întreaga Biserică Ortodoxă se încununează prin părtăşia gândului bun, de dragostea şi preţuirea pe care cu toţii i-o purtăm. Rugăciunile noastre, sfinţite de porunca Mântuitorului Hristos: „Iubiți-vă unii pe alții precum Eu v-am iubit pe voi”, se oferă într-un mare buchet de flori duhovniceşti pe care îl oferim spre bucuria, îndelungă petrecerea, pacea şi sănătatea Părintelui nostru Patriarh. Întru mulţi şi fericiţi ani, Preafericirea Voastră!