Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Puterea dragostei

Puterea dragostei

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Ștefan Mitroi - 29 Octombrie 2021

Credeam că numai mierea, zice bătrânul arheolog.

Trecuseră o mie de ani și-i rămăsese gustul neschimbat. Însă aveam să descopăr mai apoi că și dragostea. La început, n-am prea înțeles de ce sunt goale cele două morminte vechi de pe câmp, aflate la o depărtare de câteva sute de metri unul de celălalt.

Am săpat mai departe și, ce să vezi, la jumătatea drumului dintre ele am dat peste un schelet de bărbat ținându-se de mână cu un schelet de femeie. Ca să vedem dacă au vreo legătură cu mormintele respective, am separat scheletele și le-am vârât peste noapte în ele. Bărbatul în mormântul mai mare, femeia, în celălalt, mai mic. Erau chiar pe măsura lor, dovadă că le aparțineau.

Dar, dimineața, când ne-am întors, am găsit mormintele goale.

Nu cumva?... Da, chiar așa se întâmplase, scheletele erau în locul știut. Continuau să se țină de mână. Le-am despărțit din nou, pentru ca, ziua următoare, să le găsim tot împreună. În același loc.

Abia atunci am înțeles. Și, înțelegând, le-am rugat să ne ierte. Și-am acoperit iute cu pământ goliciunea celor două morminte, după care am pus pământ și peste cei doi îndrăgostiți. Nu înainte, însă, de a culege un buchet de flori de câmp și punându-l în cealaltă mână a femeii.

Ne-am dat seama, în timp ce îngropam la loc cea mai veche nuntă la care luaserăm vreodată parte, că dragostea nu moare niciodată. Asupra ei și-a mierii, trecerea timpului nu are nici un fel de putere!