Una dintre cărțile care aduc în atenție personalitatea Sfântului Andrei Șaguna este și prima biografie despre el, scrisă de secretarul său, Nicolae Popea, Episcopul de mai târziu al Caransebeșului și membru
Puterea dragostei
Credeam că numai mierea, zice bătrânul arheolog.
Trecuseră o mie de ani și-i rămăsese gustul neschimbat. Însă aveam să descopăr mai apoi că și dragostea. La început, n-am prea înțeles de ce sunt goale cele două morminte vechi de pe câmp, aflate la o depărtare de câteva sute de metri unul de celălalt.
Am săpat mai departe și, ce să vezi, la jumătatea drumului dintre ele am dat peste un schelet de bărbat ținându-se de mână cu un schelet de femeie. Ca să vedem dacă au vreo legătură cu mormintele respective, am separat scheletele și le-am vârât peste noapte în ele. Bărbatul în mormântul mai mare, femeia, în celălalt, mai mic. Erau chiar pe măsura lor, dovadă că le aparțineau.
Dar, dimineața, când ne-am întors, am găsit mormintele goale.
Nu cumva?... Da, chiar așa se întâmplase, scheletele erau în locul știut. Continuau să se țină de mână. Le-am despărțit din nou, pentru ca, ziua următoare, să le găsim tot împreună. În același loc.
Abia atunci am înțeles. Și, înțelegând, le-am rugat să ne ierte. Și-am acoperit iute cu pământ goliciunea celor două morminte, după care am pus pământ și peste cei doi îndrăgostiți. Nu înainte, însă, de a culege un buchet de flori de câmp și punându-l în cealaltă mână a femeii.
Ne-am dat seama, în timp ce îngropam la loc cea mai veche nuntă la care luaserăm vreodată parte, că dragostea nu moare niciodată. Asupra ei și-a mierii, trecerea timpului nu are nici un fel de putere!




.jpg)