Puterea rugăciunii în actul martiric al Sfinţilor Ciprian şi Iustina

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte astăzi pe Sfinţii Mu­cenici Ciprian şi Iustina. Din actul lor martiric vedem pu­terea rugăciunii pentru îndepărtarea celui rău. În acest sens vedem cum Sfânta Iustina, prin ru­găciune, a zădărnicit lucrarea du­hurilor rele.

Puterea rugăciunii Sfintei Iustina se fundamentează pe Sfânta Scriptură a Noului Testament, unde a văzut că rugăciunea femeii cananeence a fost ascultată. Ea Îl roagă pe Mântuitorul Iisus Hristos să o ajute pe fiica ei, care era chinuită de diavol: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon (Matei 15, 22)”.

La aceste cuvinte ale cananeencei se adaugă şi rugăciunea ei, „Doamne, ajută-mă (Matei 15, 25)”. În urma acestei rugăciuni şi a credinţei pe care o arată Domnul nostru Iisus Hristos a tămăduit-o pe fiica ei chiar „în ceasul acela” (Matei 15, 28).

Din acest exemplu biblic Sfânta Iustina a învăţat cum să se roage pentru a nu cădea pradă ispitelor trimise de cel rău, dar mai ales cum să fie statornică şi puternică în credinţă. Acatistul mărturiseşte credinţa Iustinei, care ne stă ca pildă, iar rugăciunea ei aduce „biruință împotriva diavolului”.

Parcurgând textul Sinaxarului de astăzi, aflăm că Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina au suferit moarte martirică pentru credinţa lor în Hristos în urmă cu 17 veacuri, în epoca marilor persecuţii împotriva creştinilor din Imperiul Roman.

Sfântul Ciprian s-a născut şi a trăit în Antiohia Pisidiei din Asia Mică. El s-a născut într-o familie pă­gână bogată. De mic a fost iniţiat în cultul zeului Apolo, iar la 10 ani a fost trimis în Olimp pentru a fi ini­ţiat în misterele panteonului grecesc. La 20 de ani merge în Egipt, unde se pregăteşte în riturile religiei fa­raonilor de odinioară. La 30 de ani, merge în zona Mesopotamiei, la caldeeni, unde este învăţat astronomie. De aici se întoarce în Antiohia Pisidiei, unde este recunoscut ca un important cleric păgân, slujitor al panteonului grecesc cu preocupări filosofice.

În Antiohia Pisidiei existau creştini încă din epoca apostolică. Lor li se adaugă la final de veac 3 o tânără fecioară, Iustina. Ea s-a creştinat în urma cuvântului diaconului Prailie. Iustina şi-a convins şi părinţii să devină creştini.

Încă de la convertirea ei a arătat o râvnă exemplară faţă de respectarea şi împlinirea în viaţa sa a cuvintelor Mântuitorului din Sfânta Evanghelie. Acatistul ne spune că ea „în post și multă rugăciune I-a slujit lui Hristos”, iar „sufletul ei s-a arătat pământ cu multă rodire” şi „ne-a învățat a ne închina Ziditorului, nu la a Sa zidire”.

Iustina s-a remarcat prin misiunea ei printre concetăţenii păgâni aducându-i pe mulţi la credinţa în Hristos, aspect reţinut şi de Acatist: „Văzând râvna cea mare a fecioarei Iustina către Hristos, căci pe mulți începuse a-i întoarce de la păgâneasca slujire, urâtorul de bine și al oame­nilor, diavolul, a pornit asupră-i cumplit război al răutății, dar ea, întărindu-se cu semnul Crucii, prin rugăciune, zdrobea puterea diavolului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!”.

Sfântul Ciprian „a fost câştigat la credinţa cea întru Hristos de Iustina fecioara şi creştină, care pe toate demonicele lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat”.

El practica magia şi cu ajutorul ei devenise celebru. La el a venit un tânăr Aglaid, care i-a cerut să-l ajute prin practicile sale vrăjitoreşti să o seducă pe Iustina. „Acesta de trei ori trimiţând demoni” către Iustina „n-a izbutit nimic”.

Acatistul consemnează în acest sens: „Cu necurata putere a vrăjilor tale ai încercat atunci, Cipriane, a ispiti curăția fecioarei Iustina, ca să o pleci pe ea spre dorirea cea aprinsă, spre necurăția lui Aglaid, și s-a tulburat sufletul curat al fecioarei de războiul pe care diavolul îl ridicase asupra ei; dar, întărindu-se cu semnul Crucii Sfinte și cu puterea rugăciunii, a biruit săgețile aprinse, cele pornite împotrivă-i”.

Dându-şi seama de neputinţa lucrării sale vrăjitoreşti în faţa rugăciunii şi credinţei Iustinei, Ciprian părăseşte păgânismul şi alege să devină creştin primind botezul. Datorită râvnei sale în urmarea lui Hris­tos şi mai ales în vestirea Evangheliei printre păgâni este ales episcop al creştinilor din Antiohia Pisidiei.

Episcopul Ciprian este martirizat alături de fecioara Iustina în timpul persecuţiei împăratului Diocleţian de la începutul secolului al 4-lea pentru credinţa lor în Hristos. Ei sunt sărbătoriţi în Biserica Ortodoxă în fiecare an la 2 octombrie.

Din actul lor martiric vedem cum rugăciunea izvorâtă din credinţă neclintită în Hristos este cea mai puternică armă împotriva duhurilor rele. De aceea noi mărturisim prin cuvintele imnografului inspirat: „Pe cel ce era mai înainte învăţător al răutăţii şi pe urmă s-a arătat arhiereu prin cinstita fecioară, pe marele Ciprian, cu un glas să-l fericim şi către el să strigăm: Prin rugăciunile tale, înduplecă pe Stăpânul nouă tuturor”.

Până astăzi, creştinii îi cinstesc în mod deosebit pe Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina, iar pe ierarhul lui Hristos Ciprian îl socotesc izbăvitor de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească. Foarte mulţi ortodocşi români calcă în fiecare săptămână pragul Bisericii Zlătari de pe Calea Victoriei din Bucureşti pentru a cere ajutorul Sfântului Ciprian, ale cărui cinstite moaşte se află în acest sfânt lăcaş. Aici este un important loc de pelerinaj închinat sfântului, pe care noi, creştinii ortodocşi, îl cinstim astăzi spunând: „Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.“