Răsplata mărturisirii iubirii lui Hristos

În duminica pe care Biserica a închinat-o tuturor sfinților ascultăm cuvinte cutremurătoare care tulbură adâncul nostru, despre valoarea celor care au prețuit cu adevărat lucrurile duhovniceşti și s-au ostenit pentru a se bucura în veșnicie împreună cu Mântuitorul Hristos.

Martirii reprezintă cei mai fervenți creștini care nu au fost indiferenți la iubirea pe care trebuiau să o arate Mântuitorului Iisus Hristos. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri (Matei 10, 32-33).

Ni se cere să propovăduim cu îndrăznire Evanghelia. Domnul nu a spus pe Mine, ci întru Mine, arătând că cel care mărturisește este ajutat de harul ceresc. Despre cel care se leapădă nu a spus întru Mine, ci de Mine, pentru că se leapădă fiind lipsit de har. Ne îndeamnă să avem îndrăznire, mai multă dragoste și curaj pentru a ne ridica la asemenea înălțime. Domnul adresează aceste cuvinte tuturor creștinilor, nu doar celor care au îmbrățișat anumite porunci și prevederi ale Evangheliei, cum ar fi monahii.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: Dacă faci vreo faptă rea și nu ești osândit, nu te trândăvi, te așteaptă dincolo pedeapsa, dacă nu îți schimbi viața, dacă nu te faci mai bun. Dacă în timpul muceniciei sunt atât de străluciți cei care Îl mărturisesc pe Hristos, trebuie să ne gândim cum vor fi în timpul când vor fi răsplătiți, dacă pe pământ dușmanii îi laudă, cum nu te vor admira și pe tine, cum nu te va lăuda Cel mai iubitor Părinte dintre toți, adică Părintele din ceruri.

Dincolo primim răsplată pentru faptele bune și pentru cele rele. Cei care se leapădă de Hristos vor fi păgubiți și aici, și dincolo. Aici pentru că trăiesc cu o conștiință rea, chiar dacă nu mor deodată, de murit tot mor, dincolo, pentru că vor suferi cumplită pedeapsă. Ceilalți vor câștiga și aici, și dincolo, ajungând mai strălucitori decât cei din viață, bucurându-se de bunătăți nespuse.

De asemenea, marele Hrisostom afirmă că Dumnezeu e gata nu numai în a pedepsi, ci și în a răsplăti, și spre răsplată mult mai gata decât spre pedeapsă. Domnul i-a îndemnat, așadar, pe ucenicii Săi în această privință, le-a deschis cerurile, le-a pus înainte Tribunalul Înfricoșător, le-a arătat marea mulțime a îngerilor, înaintea cărora vor fi încununați cu strigare.

Până când sunteți iubitori de trupuri? Până când sunteți lipiţi de pământ și rămâneți uimiți în fața umbrelor? Sfârșitul trupului dă mărturie de originea sa. Constatăm cât de mult sunt iubite trupurile și cea mai mare parte din oameni nu se ocupă cu altceva decât de propriile lor trupuri.

În cuvintele Mântuitorului găsim îndemnuri privind iubirea autentică a dumnezeirii: Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine (Matei 10, 37-38). Mântuitorul poruncește să lăsăm totul și să Îl urmăm. În Vechiul Testament, Domnul poruncește ca închinătorii la idoli să nu fie numai urâți, ci chiar uciși cu pietre! Cel ce zice tatălui său și mamei sale nu te-am văzut și pe frații săi nu i-a cunoscut și pe fiii săi nu i-a știut, acela a păzit cuvintele Tale (Deuteronom 33, 9). Pavel Apostolul le spune copiilor să se supună părinților, dar le poruncește să se supună în acelea care nu vatămă credința. Dacă cineva vine la Mine și nu urăște pe tatăl său și pe mama sa și pe femeia sa și pe copiii săi și pe fratele său, ba încă și sufletul său, nu poate fi ucenic al Meu, ne spune Evanghelistul (Luca 14, 26). Nu se poruncește să-i urâm fără pricină, dar când toți aceștia vor să-i iubești mai mult decât pe Domnul, trebuie să știi că dragostea aceasta pierde și pe cel iubit, și pe cel care iubește...

Ucenicii lui Hristos nu trebuie să înfrunte doar moartea firească, ci chiar moartea silnică și de ocară. Cu moarte de ocară a fost ucis Fiul lui Dumnezeu. Disprețuit fiind, s-a întâlnit cu nerecunoștința celor cărora le-a făcut bine, dar El a arătat până la capăt că iubire mai mare ca aceasta nimeni nu are...

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: Domnul nu le vorbise încă ucenicilor de patima Sa. Aștepta să fie instruiți pentru această învățătură, ca să poată primi cu ușurință cuvântul despre momentul greu al sfintelor Lui pătimiri.

Întrucât poruncile Lui erau grele, împovărătoare, să se lupte cu părinții, cu copiii, cu firea, cu lumea întreagă, Domnul le arată și folosul acestora. Lupta aceasta, le spune Domnul, nu numai că nu vă va mai vătăma, ci vă va fi de mare folos. Dacă nu luptați, veți fi vătămați. Și ceea ce a făcut Domnul totdeauna face și acum, le dă curaj, slujindu-se de cuvintele lor. Pentru ce nu vrei să-ți disprețuiești sufletul, întreabă Domnul? Pentru că îl iubești! Dar tocmai pentru aceasta disprețuiește-l! Atunci vei avea cel mai mare folos!

Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei continuă: Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi? (Matei 19, 27) Pe care toate le-a lăsat Petru? Undița, plasa, pescuitul? Mântuitorul le-a spus ucenicilor: Dacă voieşti să fii de­săvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi (Matei 19, 21). Petru îl întreabă pe Hristos pentru a afla noi că sărăcia nu împiedică pe cineva să fie desăvârșit. Lăsarea profesiei, a îndeletnicirilor, s-a făcut în vederea urmării lui Hristos, iar urmarea s-a făcut mai ușoară după ce s-a eliberat de cele ale lumii. Dumnezeu a dat prin Profetul Ieremia iudeilor următoarea învățătură: În sfârșit voi vorbi împotriva unui neam și a unei Împărății ca să le nimicesc și să le pierd. Și dacă se va întoarce neamul acesta de la răutățile lui, mă voi căi și eu de răutățile ce am dorit să le fac lor și în sfârșit voi vorbi despre un neam și despre o Împărăție ca să le zidesc din nou, și dacă vor face ceea ce este rău înaintea mea, mă voi căi și eu de bunătățile ce am grăit să le fac lor (Ieremia 18, 7-10).

Hristos nu vorbise numai către ucenici, nici către Iuda, care ajunsese nevrednic mai târziu. Ucenicilor le făgăduise, spunându-le: Veți ședea pe cele 12 tronuri. Ajunseseră înalți cu mintea și nu mai umblau după cele de pe pământ. Iar celor de pe pământ le-a spus: Oricine va lăsa părinți, surori sau frați va lua însutit. Ca să nu socotească unii auzind cuvântul voi că Domnul a vorbit numai de ucenici, urmând ca doar ei să se desfăteze de mari daruri, Hristos a întins făgăduința la oamenii de pe întreg pământul. Și îi încredințează de cele viitoare pe temeiul celor din lumea aceasta. La început, când ucenicii erau mai puțin desăvârșiți, le grăia numai pe temeiul din lumea aceasta, când i-a luat de pe malul mării și i-a desprins de la îndeletnicirea lor, când, poruncind să lase corabia, nu le-a vorbit de ceruri, de tronuri, ci de cele de aproape ale lor, spunându-le: Vă voi face pescari de oameni! Dar când au ajuns să gândească și să înțeleagă altfel, le-a vorbit și de cele de Dincolo.

Ce înseamnă judecând cele 12 seminții ale lui Israel? Ucenicii nu vor sta ca judecătorii, ci, după cum Hristos a spus că împărăteasa de la miazăzi va osândi neamul acesta, iar ninivitenii îi vor osândi pe iudei, tot așa și ucenicii. De aceea, nu a spus că neamurile și lumea, ci semințiile lui Israel.

Apostolii, iudei fiind, au respectat aceleaşi legi şi obiceiuri vechi testamentare, de aceea, când iudeii vor spune că n-am putut crede în Hristos pentru că Legea ne-a oprit să primim poruncile Lui, Hristos îi va oferi ca modele pe Apostoli, care primiseră aceleași legi și crezuseră în El, iar ei îi vor osândi pe cei care au preferat împietrirea inimii.

Numai Hristos stă pe scaun de judecată și judecă, prin tronuri lăsând să se înțeleagă slava și cinstea nespusă de care se vor bucura Apostolii, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Apostolilor le-a făgăduit acestea, iar celorlalți viață veșnică și pe pământ însutit. Dacă celorlalți le dă viață veșnică și însutit, cu mult mai mult Apostolilor le va da și cele de aici, și cele din veacul viitor. Apostolii au lăsat undițele și plasele, dar au primit în stăpânirea lor averile tuturor, prețurile ogoarelor, după cum aflăm din cartea Faptele Apostolilor 4, 34-35.

Mulți dintâi vor fi pe urmă, și cei de pe urmă, întâi. Altădată, Domnul le-a spus: Mulți vor veni de la Răsărit și de la Apus și se vor odihni cu Avraam și Isaac și cu Iacov, iar fiii Împărăției vor fi izgoniți afară. Chiar dacă s-a referit la mai mulți, cuvintele au fost spuse, totuși, pentru fariseii necredincioși. Mântuitorul le-a așezat înaintea ochilor și o pildă cu omul stăpân al casei care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrătorii la via sa.

Cu alte cuvinte, chiar cei dintâi ar putea să ajungă în urma acelora. Mântuitorul a adăugat: Mulți sunt chemați, dar puțini aleși