Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: Ajută-mi să nu mai fiu aşa de puţin credincios!

Răspunsuri duhovniceşti: Ajută-mi să nu mai fiu aşa de puţin credincios!

Un articol de: Arhimandritul Teofil Părăian - 01 Iunie 2008

Părinte, tălmăciţi-ne: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!“

E un cuvânt pe care l-a spus tatăl fiului lunatic, când a aflat de la Domnul Hristos că toate sunt cu putinţă celui credincios; atunci acela a spus: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!“ (Marcu 9, 24). Adică: Cred, Doamne, dar nu cred destul; ajută-mi să nu mai fiu aşa de puţin credincios, înmulţeste-mi credinţa. Ajută necredinţei mele, ajută-mă să am credinţă deplină. Cuvântul acesta este încurajator pentru noi, aşa cum încurajat este şi tatăl fiului lunatic; el s-a prezentat în faţa Domnului Hristos cu credinţa câtă o avea, după ce a avut un eşec în faţa ucenicilor.

Ucenicii n-au putut să-l vindece pe copilul lui, şi, după aceea, el s-a dus la Domnul Hristos şi şi-a exprimat şi credinţa şi necredinţa; credinţa, în înţelesul că s-a prezentat la Domnul Hristos şi L-a rugat ceva, necredinţa, în sensul că a formulat rugăciunea altfel decât ca un credincios. A zis: „De poţi ceva, ajută-ne nouă, fie-ţi milă de noi“, adică: fie-ţi milă, ajută-ne, dacă poţi; nu sunt sigur că poţi. Prin aceasta, el şi-a exprimat credinţa şi necredinţa, atunci când a zis („cu lacrimi“, zice Sf. Evanghelist Marcu): „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele“ - şi cred, şi nu cred; ajută-mă să cred. Şi e foarte interesant de reţinut că Domnul Hristos i-a împlinit dorinţa. N-a zis: „Apoi, dacă nu crezi destul, n-am ce-ţi face“, ci i-a împlinit cererea. A primit credinţa câtă a avut-o şi i-a vindecat fiul. E mare nădejde; să ştiţi că eu am mai vorbit cândva despre „Evanghelia - izvor de nădejde şi de bucurie“, şi am adus, întotdeauna, în faţă şi cazul acesta al tatălui fiului lunatic, ca om care a fost miluit de Dumnezeu fără să fi avut credinţă câtă a vrut el să aibă sau câtă s-ar fi gândit el că vrea Domnul Hristos să aibă. (Duhovnici români în dialog cu tinerii, arhim. Teofil PĂRĂIAN)

Citeşte mai multe despre:   credinta