Răspunsuri duhovniceşti: Aripile cu care pustnicul se urcă până la scaunul lui Hristos

Care este nevoinţa şi care sunt ispitele pustnicului?

Nevoinţa pustnicului, a sihastrului, este rugăciunea neîncetată ajutată de post. Rugăciunea şi postul sunt cele două arme de apărare ale sihastrului, cele două aripi cu care se urcă până la scaunul lui Hristos. Pustnicul trebuie să fie o candelă veşnic aprinsă prin neadormita rugăciune. Dacă stai în pustie pentru linişte, pentru recreere sau studiu, niciodată nu te va lupta diavolul. Dar, cum zici că stai pentru Dumnezeu, cum începi să te rogi şi să posteşti în pustie, să vezi atunci cum te luptă diavolul. Spune, în Pateric, de un sihastru că s-a dus la pustie şi, iată, odată i s-a arătat diavolul în chip de om şi l-a întrebat: „Pentru ce ai venit aici? „Pentru Dumnezeu!“, a răspuns el. Atunci a început diavolul a-l lupta cu tot felul de ispite ca să-l alunge din pustie. „De ce mă lupţi aşa?“, l-a întrebat pustnicul pe diavol. „Dacă ai fost sincer şi mi-ai spus de ce stai aici, că eu nu ştiam! Că sunt mulţi oameni care stau la linişte, dar nu se roagă, nici nu postesc. Eu cu aceia nu am treabă“. Deci, cine vrea să vină la mănăstire sau să se retragă la sihăstrie, acela trebuie să se roage mult şi să postească după putere. Altfel, râde diavolul de el. Cu cât stăruie călugărul mai mult în rugăciune, cu atât sporeşte mai mult. Sfântul Ioan Gură de Aur zice în această privinţă: „Tăria împăratului stă în multa armată, iar tăria pustnicului stă în multa rugăciune!“. Iar ispitele cu care e luptat sihastrul sunt: trândăvia, somnul, nălucirile de noapte, războiul desfrânării, mânia, frica, mândria, slava deşartă şi altele. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 3)