Răspunsuri duhovniceşti: „Când poţi, fereşte-te de primejdie!

Dacă vine unul şi-l auzi hulind sau ocărând de cele sfinte, poţi lua poziţie creştină în faţă lui, să-l combaţi, sau îl laşi în voia lui?

Iată, tocmai acum căutam ceva aici în cartea Sfântului Ioan Gură de Aur, numită „Puţul“: „De vei auzi pe cineva înjurând în public pe Hristos sau Biserica Lui, du-te şi-i dă palme, că ţi-ai sfinţit mâinile tale! Şi chiar de vei suferi închisoare, sau bătaie, sau pedeapsă pentru asta, bucură-te, că mucenicie se socoteşte ţie asta, dacă suferi că ai bătut pe cel ce huleşte pe Hristos!“. Asta-i mărturisire de credinţă, dar mai trebuie şi dreaptă socoteală! Mântuitorul a spus: „Păziţi-vă de oameni, că vor pune peste voi mâinile şi vă vor duce la adunări şi la soboare! (Matei 10, 17). Şi zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „Când poţi, fereşte-te de primejdie! Iar pe urmă, dacă ai căzut în primejdie, să nu-ţi pierzi curajul!“. Să mărturiseşti pe Hristos până la urmă!

De ce trebuie să ne temem cel mai mult în viaţă?

Cel mai tare să ne temem de Dumnezeu. Ştii de ce? Pentru că zice Scriptura: „Cu frica de Dumnezeu se abate tot omul de la rău“. Şi auzi mai departe: „Începutul înţelepciunii este frica Domnului“. Asta o zice David şi fiul său, Solomon.

De cine trebuie să ne lipim cel mai mult pe pământ, cât trăim?

Porunca întâi o ştii? Cum să n-o ştii tu, mânca-te-ar raiul! Câtă dreptate are Dumnezeu, să ne dea porunca întâi! Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu din toată inima ta, din tot cugetul tău şi din toată vârtutea ta, adică din toată fiinţa noastră. Din inimă ia sufletul, din cuget ia mintea şi din vârtute ia trupul. Cu toată fiinţa să-L iubim! Să ne contopim în El cu toată fiinţa noastră! Dar de ce? Cine ne-a dat nouă minte? Cine ne-a dat trup? Cine ne-a dat suflet? Cine ne-a dat vedere? Cine ne-a dat auz? Cine ne-a dat miros? Cine ne-a dat gust? Cine ne-a dat pipăire? Cine ne-a dat viaţă? Cine ne-a dat de sine stăpânirea? Cine ne hrăneşte? Cu toată fiinţa noastră să ne contopim cu Dumnezeu! Apostolul Pavel spune aşa: „Ce ai, omule, care n-ai luat? (I Corinteni 4, 7). Ai viaţă! Cine ţi-a dat-o? Ai minte! Cine ţi-a dat-o? Ai vorbire! Cine ţi-a dat-o? Ai vedere! Cine ţi-a dat-o? Ai miros! Cine ţi l-a dat? Ai gust! Cine ţi l-a dat? Ai trup! Cine ţi l-a dat? Ai sănătate! Cine ţi-a dat-o? Ai de sine stăpânirea, când să faci bine sau nu! Cine ţi-a dat-o? Şi dacă ai luat, de ce te mândreşti ca şi cum nu ai luat? De aceea, în porunca întâi, Dumnezeu cere prea cu dreptate să-L slujim cu toată fiinţa în veacul veacului. De El să ne lipim cu toată fiinţa! Că legea noastră creştină este cea mai desăvârşită de sub cer. Să iubim pe Făcătorul, Care ne-a adus din nefiinţă la fiinţă pe toţi şi ne-a dat tot ce avem noi în fiinţa noastră. (arhim. Cleopa ILIE, Sfaturi duhovniceşti)