De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Răspunsuri duhovniceşti: Când vă aşezaţi la rugăciune, să vă aduceţi aminte că Domnul este aproape şi aude
Este atât de puternică Rugăciunea lui Iisus?
Rugăciunea lui Iisus este mai puternică decât toate numai datorită numelui celui atotputernic al Domnului Iisus, al Mântuitorului, atunci când este chemat cu credinţă deplină, fierbinte, care nu se poate clătina. Că El este aproape, vede şi aude tot şi ascultă cu tot sufletul ceea ce I se cere şi este gata să împlinească şi să dăruiască cele cerute. O asemenea nădejde nu va fi făcută de ruşine. Dacă uneori împlinirea întârzie, aceasta se datorează faptului că cel ce a cerut nu este încă gata să primească cele cerute.
Pentru ce se face Rugăciunea lui Iisus?
Pentru ca inima să ardă de dragostea pentru Dumnezeu şi trăirea pentru Dumnezeu să nu se depărteze. Pentru aceasta este rânduită Rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“. Rugăciunea aceasta s-o repetaţi mai des şi veţi ajunge la deprinderea ca limba s-o rostească singură.
Rugăciunea lui Iisus săvârşiţi-o şi în întregime, şi pe jumătate: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă“, „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă“.
Cum se dobândeşte Rugăciunea inimii?
Rugăciunea neîncetată este darul harului şi pentru aceasta trebuie să ne rugăm: „Doamne, dăruieşte-mi mie să mă rog Ţie neîncetat!“. Pentru îndeletnicirea cu Rugăciunea lui Iisus stabiliţi anumite momente, diferite de cele în care vă săvârşiţi rugăciunile de dimineaţă şi de seară. De două ori înainte de masă, de două ori după masă, de fiecare dată făcând o sută de „Doamne Iisuse..“, la bobiţele metanierului. Rânduindu-vă astfel, veţi săvârşi rugăciunea în fiecare zi, fără să căutaţi o scuză pentru a nu o face. Când vă aşezaţi la rugăciune, îndată să vă aduceţi aminte că Domnul este aproape şi vede, şi aude, şi doreşte să vă dea ceea ce este spre mântuire. Statornicia în împlinirea rugăciunii este principala condiţie a izbândei. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea)



.jpg)