Răspunsuri duhovniceşti: Care este pricina depărtării creştinilor de Biserică?

Astăzi se pot aplica întocmai Canoanele stabilite de Biserică?

Sfintele Canoane, atât cele apostolice, cât şi ale Sinoadelor Ecumenice, locale şi ale Sfinţilor Părinţi, întotdeauna au fost, sunt şi vor fi dreptare şi călăuzitoare ale sufletelor, iar nouă tuturor ni se cuvine a ne supune şi a păzi dumnezeieştile Canoane cu nestrămutare, „că cei ce nu le păzesc se supun sub înfricoşate certări şi canonisiri“ (Pidalion, Mănăstirea Neamţ, 1844). În cazuri excepţionale să urmeze porunca ierarhului locului şi a duhovnicului.

Nu cumva prin acestea creştinii se îndepărtează de Biserică şi de Preacuratele Taine?

Nu Sfintele Canoane sunt pricina depărtării creştinilor de Biserica lui Hristos, ci nepăzirea scumpătăţii şi a iconomiei celor rânduite de Canoane îi îndepărtează pe preoţi şi pe popor de Biserica lui Hristos. Sfintele Canoane, dintotdeauna, sunt spre folosul şi mântuirea sufletelor, chiar şi acelea care au numai valoare istorică şi nu se mai pun în aplicare astăzi: Canoanele istorice ne arată cum au fost puse pe atunci în aplicare de Sfinţii Părinţi şi de conducătorii Bisericii creştine, când Biserica era atacată de erezii şi prigoane. Acest lucru nu este mic spre orientarea celor ce păstoresc azi Biserică lui Hristos, atât în Răsărit, cât şi în Apus. Canoanele, care conţin în ele dogme şi legi morale, cu nimic nu şi-au pierdut valoarea. Ele sunt ca nişte faruri de lumină ale Bisericii, spre îndreptarea corăbiei celei vii, care este Biserica lui Hristos, ce pluteşte în valurile veacurilor, spre limanul mântuirii.

Deci nimeni nu are voie să învinuiască Sfintele şi dumnezeieştile Canoane pentru răutatea ce stăpâneşte astăzi pe cei ce nu au frică de Dumnezeu. Un lucru trebuie ţinut minte. Preoţii şi păstorii să cunoască bine scumpătatea şi iconomia Sfintelor Canoane şi să le pună în practică după vreme şi de la caz la caz cu fiecare suflet rănit de păcate. Studenţii teologi ar trebui să cunoască cât mai bine cum să aplice scumpătatea şi iconomia Canoanelor care s-au pus de Duhul Sfânt în Biserica lui Hristos. Mare primejdie este atât pentru preoţi, cât şi pentru păstoritii lor, dacă nu cunosc cât de puţin Sfintele Canoane, precum şi felul cum trebuie să le aplice. Căci zice Sfântul Ioan Gură de Aur „că mare primejdie este pentru un preot a nu cunoaşte Canoanele şi mare prăpastie este acolo unde Canoanele nu stăpânesc. De aceea, şi fiecare episcop, când se hirotoneşte, mărturiseşte că va păzi Canoanele Bisericii“ (Canonul 2 al Sinodului VII Ecumenic).

(arhim. Cleopa ILIE, Convorbirea a patra)