Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: „Cel ce se iubeşte pe sine mai mult decât pe Dumnezeu este un închinător la idoli“

Răspunsuri duhovniceşti: „Cel ce se iubeşte pe sine mai mult decât pe Dumnezeu este un închinător la idoli“

Data: 19 Noiembrie 2009

De ce se numeşte iubirea de argint, adică de bani, de plăceri şi de averi, închinare la idoli?

Se numeşte închinare la idoli, pentru că cei ce iubesc banii, plăcerile trupului şi averile se închină acestor patimi ca unor dumnezei şi le pun pe acestea mai presus decât pe Ziditor. Adică, cel ce se iubeşte pe sine mai mult decât pe Dumnezeu este un închinător la idoli. La fel este şi cel ce se îngrijeşte de mâncare, de bani, de haine, de avere, mai mult decât de suflet, de biserică, de rugăciune, de spovedanie, de milostenie. Iubirea de sine are măsură iubirea de aproapele (Matei 19, 9). Iubirea de Dumnezeu nu are limită, adică este nelimitată, după porunca: Să iubeşti pe Dumnezeu din toată inima ta, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta (Deuteronom 6, 44-5).

Cel iubitor de bani se închină banilor, în loc lui Dumnezeu. Cel lacom de mâncare îşi face pântecele său un Dumnezeu, adică idol, după mărturia Sfântului Apostol Pavel (Coloseni 33, 5). Iar cel ce face păcatul este rob al păcatului (Ioan 8, 34; Romani 3, 9, 16; Efeseni 2, 3; I Tesaloniceni 4, 5; Tit 3, 3; II Petru 2, 19). Deci, cine este rob al păcatului nu mai poate fi rob şi fiu al lui Dumnezeu.

Tocmai de aceea, Mântuitorul a pus prima condiţie celui ce vrea să-i urmeze Lui (Matei 16, 24). Şi aceasta, pentru că, după cum spune Sfântul Efrem Sirul, cel ce are patima iubirii de sine are, împreună cu ea, şi toate patimile şi păcatele, deoarece „iubirea de sine este maică, rădăcină şi izvor a tot păcatul“.

(Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 5)

Citeşte mai multe despre:   Cuvinte duhovnicești ale Părintelui Cleopa