Răspunsuri duhovnicești: Cel mai important dar pentru Biserică este prezenţa credincioşilor

Ce daruri pot aduce credincioşii la biserică, mai ales la Sfânta Liturghie?

Cel mai important dar pentru sfântul altar este însăşi prezenţa credincioşilor, cu credinţă şi evlavie, la Sfânta Liturghie şi la toate celelalte slujbe care se fac în casa Domnului. Iar dintre darurile liturgice, necesare cultului divin, sunt: prescurile, de obicei câte cinci bucăţi, din care se scot părticele; apoi, vin curat pentru Liturghie; tămâie curată, dacă este; lumânări de ceară pentru sfântul altar şi untdelemn pentru candele. Aceste daruri sunt benevole şi se aduc împreună cu pomelnicul de vii şi de morţi al fiecărei familii, fie din ajun, fie dimineaţa, în duminici şi sărbători, ca să poată scoate preotul părticele la timp. Cei ce aduc daruri şi pomelnice mai târziu vor fi pomeniţi la Sfânta Liturghie în ziua următoare. Iar săracii, bolnavii, văduvele şi cei ce nu pot să dea daruri şi slujbe la biserică trebuie să fie pomeniţi gratuit de preoţi, după cuvântul Mântuitorului care zice: „În dar aţi luat, în dar să daţi (Matei 10, 8). De aceea, preoţii care pun preţ pe slujbe şi nu pomenesc decât pe cei ce aduc daruri la altar fac păcat de moarte şi sunt vrednici de osândă.

Alte daruri pentru Sfânta Biserică sunt cele cunoscute: flori pentru sfintele icoane, busuioc pentru Sfânta Cruce şi pentru aghiazmă, făină curată de grâu pentru prescuri, icoane pictate, sfinte vase din metal ales pentru slujbă, veşminte pentru preoţi, perdele pentru icoana Maicii Domnului, acoperăminte pentru sfânta masă şi iconostas, prosoape pentru şters icoanele, ştergare la iconostas, cum este obiceiul în Ardeal, covoare pentru aşternut în biserică, clopote şi alte daruri, ca şi prinoase pentru sufletele celor răposaţi. Toate trebuie date preotului ca să le sfinţească şi să le dea cuvenita întrebuinţare. Darurile care se aduc la biserică trebuie să fie curate - mai ales vinul, prescurile şi untdelemnul - şi din osteneala proprie, iar nu din furat. Apoi să fie date din dragoste şi evlavie pentru casa Domnului, iar nu din mândrie, ca să fie văzuţi şi lăudaţi de oameni. (Călăuză Ortodoxă în Biserică, arshim. Ioanichie Bălan)