Răspunsuri duhovniceşti: „Cine Îl iubeşte pe Dumnezeu şi nu-l iubeşte pe aproapele e un mincinos“

Până unde trebuie să jertfim din iubirea noastră pentru iubirea aproapelui?

Până unde poţi. Mai departe poate Dumnezeu. Şi după cum se iveşte situaţia.

Iubirea de aproapele este mai mare decât propria mântuire?

Păi aceea e mântuirea. Aceea este. Cine Îl iubeşte pe Dumnezeu şi nu-l iubeşte pe aproapele e un mincinos. Aceea este mântuirea. Porunca cea mai mare este să-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima şi din tot cugetul tău, iar porunca a doua e să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Asta e mântuirea. Pentru că suntem în contact aici, acum. Dacă tu nu-l iubeşti pe fratele tău pe care îl vezi, cum poţi să zici că-L iubeşti pe Dumnezeu pe Care nu-L vezi?

Ce este de făcut când părinţii cuiva sunt atei şi nu vor să vină la biserică?

Trebuie să aveţi curajul să înfruntaţi lucrul acesta. Să nu ţineţi cont. Să mergeţi la biserică. Mântuitorul a spus: „N-am venit să aduc pace pe pământ, ci sabie“. Adică se vor certa mamă cu fiică, soacră cu noră, pentru că unii cred şi alţii nu cred.

Cum să-mi dau seama că nu calc porunca prin care Dumnezeu ne cere să ne iubim părinţii?

Aceasta nu mai este poruncă - Să-ţi iubeşti părinţii -, când Hristos spune: Lasă şi tată, şi mamă, şi soţ, şi soţie, şi copii, când eşti pentru Mine, căci El e mai presus de toate. Pe El trebuie să-L iubeşti mai întâi. Pe El să-L asculţi, şi pe urmă pe părinţi. Nu este nici o greşeală dacă ei se supără că tu te duci la biserică, şi tu continui să te duci. De unde este obiceiul acesta ca fiul să se ducă la biserică şi părinţii să nu se ducă? În loc să fie, hai să zicem, invers. Că vorbeam de copii. Ce educaţie le-au făcut?

S-a mers pe principiul inerţiei: l-am născut, l-am crescut, trebuie să-l însor... De aici boli, de aici fel de fel de nenorociri. Şi vin târziu la tine, la moarte, când nu mai pot să caşte gura să mai zică un păcat la spovedit. (Dialog cu părintele Arsenie Papacioc, Despre călugărie şi căsătorie)