Răspunsuri duhovniceşti: „Dacă vrei să găseşti credinţa curată, în poporul de jos o găseşti“

După experienţa pe care o aveţi, unde se găseşte astăzi credinţa mai curată, între credincioşii simpli sau între cei învăţaţi?

Să ascultăm pe Sfântul loan Gură de Aur, care spune: „Dacă vrei să găseşti credinţa curată, în poporul de jos o găseşti...“. Sinceritatea, smerenia şi căinţa lor pentru păcate, asemenea păcătoasei din Evanghelie, o primeşte Dumnezeu ca pe o jertfă. Credinţă mai curată, mai sinceră şi mai devotată ca la credincioşii noştri de la ţară nu vei găsi în altă parte. Că, deşi greşesc, ei ştiu mai mult ca alţii să se smerească şi să-şi mărturisească păcatele. Să ascultăm şi pe Sfântul Efrem Sirul, care, în cuvântul pentru vameş şi fariseu, spune printre altele: „Înjugă la două care dreptatea cu mândria şi păcatul cu smerenia şi vezi care ajunge mai repede la Dumnezeu?“. Fariseul a înjugat dreptatea cu mândria, dar n-a ajuns la Dumnezeu. Iar vameşul a înjugat păcatul cu smerenia şi a luat-o înaintea fariseului. Pentru că, Dumnezeu „celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă dar“ (Iacob 4, 6; I Petru 5, 5 ). Iar în alt loc: „Fără de Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5 ). Este un fariseu lăuntric în inimile noastre, care nu ne lasă să ne smerim. Pe acela de-l vom scoate afară din noi, repede ajungem la Dumnezeu. Apoi să nu uităm că Dumnezeu este un Dumnezeu al inimilor! El ştie inima fiecăruia. De aceea, este un mare păcat a judeca pe cineva. La fel, şi Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Dumnezeu nu se slăveşte în cei mulţi, ci în cei puţini; nu în cei tari, ci în cei slabi, dar sinceri şi credincioşi. Altfel, s-ar crede că El este neputincios. Că pe cei ce conduc şi sunt puternici, obicei are satana să-i biruiască cu mândria, cu ura, cu iubirea de argint, cu trufia şi necredinţa“. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 3)