Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: Doi tineri care se iubesc, dar nu Îl au pe Hristos, „nu ajung nicăieri“

Răspunsuri duhovniceşti: Doi tineri care se iubesc, dar nu Îl au pe Hristos, „nu ajung nicăieri“

Un articol de: Arhimandrit Arsenie Papacioc - 05 Feb 2009

Cum putem şti că partenerul e cel pe care ni-l dăruieşte Dumnezeu?

Trebuie să simţi că celălalt e pentru tine. Există o forţă nevăzută în tine, cu care simţi că acesta este... cel ce este. Îl vezi cum se manifestă, îi vezi naivitatea celuilalt, cuminţenia, dorinţa de a se dărui, dar nu doar pentru plăceri; pentru că, de multe ori, dorinţa acoperă scopurile. Adică, domnule, nu mai ţin cont de nimic, ne iubim. Ca, până la urmă, să-şi pună problema despărţirii, pentru că nu-i mai convine, pentru că s-au consumat curiozităţile şi au apărut alte împrejurări ispititoare. Să aibă deci o identitate creştină, un eroism de a-şi menţine această identitate.

Dacă doi tineri se iubesc, dar sunt necredincioşi, în dragostea lor mai este prezent Hristos?

Sunt necredincioşi unul faţă de altul, sau necredincioşi faţă de Dumnezeu?

Faţă de Dumnezeu!?

Acum, vreau să vă spun un lucru: să ştiţi că nici inteligenţa şi nici orice educaţie nu are nici o valoare dacă nu este în slujba dragostei şi a iubirii. Dar nu putem să-i oprim să nu se căsătorească. Însă, nu ajung nicăieri dacă nu sunt cu Hristos. „Ne iubim şi gata!“ Acesta este instinct şi nimic altceva. Iubirea aceea nu are durabilitate.

Căsătoria în sine trebuie să se facă după cum spune proverbul: ori bine, ori deloc!, fiindcă este în slujba unui ideal, nu în slujba plăcerilor numaidecât. Iubirea, căsătoria, care urmează, dacă nu slujeşte unor idealuri mai înalte - chiar necăsătorit, dar mai ales căsătorit - sigur că nu ajungi la nimic pozitiv: nu faci decât să pierzi un timp atât de scump.

Dacă se iubesc, este un fel de a vorbi. Ce rost are să mai vorbim că se iubesc, dar nu cred în Dumnezeu! Nu există nici un fel de siguranţă de percepere în viitor, de sens, de scop dacă nu există Dumnezeu. Dacă nu este în Biserică, nu există nimic! Acesta ar putea să fie răspunsul la întrebarea ce aţi pus-o.

Ce să le cerem? Căsnicia are nevoie de educaţia copiilor, de a-i învăţa să se închine. Pot să trăiască ca nişte păgâni, fără nici un fel de ideal? N-au bătut clopotele destul că să se deştepte tineretul acesta? (arhim. Arsenie Papacioc, Sfânta Taină a Cununiei)