Răspunsuri duhovniceşti: „Este frumos şi bine“ să se roage creştinii împreună

Ce este rugăciunea fără cuvinte? Dar rugăciunea ca focul, de care vorbeşte Sfântul Ioan Cassian?

Rugăciunea aceasta este Rugăciunea inimii, când se roagă nu numai mintea sau gura, ci şi inima, şi se roagă fără cuvinte, ziua şi noaptea, când harul lui Dumnezeu lucrează asupra noastră în aşa măsură încât tot lăuntrul nostru arde ca un foc asemănător Sfintei Lumini de la Ierusalim sau cu flacăra rugului aprins din Sinai. Această lumină nu mistuie materia, ca şi focul inimii. El arde şi luminează aşa cum luminează Dumnezeu mintea şi inima noastră când dorim ceva dumnezeiesc.

Este bine ca un grup de credincioşi, de prieteni, să facă rugăciunile de seară, de dimineaţă ori alte rugăciuni împreună?

Rugăciunea făcută în grup este foarte bine primită de Dumnezeu. În momentul în care Sfântul Petru era închis, undeva, într-o casă, creştinii erau adunaţi şi se rugau pentru el. Toţi aveau acelaşi dor, aceeaşi năzuinţă, aceeaşi rugăciune - ca Sfântul Petru să fie scăpat de la moarte, fiindcă a două zi trebuia să fie executat în văzul ierusalimitenilor. Fiindcă s-au rugat toţi cu acelaşi dor, Dumnezeu i-a ascultat. Aşa încât, când se roagă mai mulţi laolaltă, cum se roagă, de pildă, pe la internate sau cămine - unul citeşte şi ceilalţi ascultă -, este frumos şi bine, dar cu o condiţie necesară: să fie toţi atenţi la cuvintele rugăciunii. Rugăciunea particulară e mai bună, mi se pare mie, pentru că, atunci când mă rătăcesc cu mintea, cu luare-aminte, mă pot întoarce, o repet şi mă căiesc şi zăbovesc asupra unei vorbe sau părţi din rugăciune. Când sunt mai mulţi nu pot să-i opresc pe toţi şi să reiau rugăciunea de unde m-am rătăcit cu mintea. În astfel de cazuri e mai bună rugăciunea particulară. (arhim. Sofian BOGHIU, Despre rugăciune)