Părinte, există mai ales între tineri o rezervă în a se angaja în muncă, şi aceasta considerând că nu sunt în stare, că nu pot să facă faţă. Ce să-i îndemnăm pe aceşti oameni?
Să-i îndemnăm să muncească, pentru ca să aibă să-I ofere ceva lui Dumnezeu, pentru ca să aibă Dumnezeu ce să binecuvânteze, aşa cum tânărul acela, despre care pomeneşte Evanghelistul Ioan, a oferit Mântuitorului cinci pâini şi doi peşti din care Domnul Hristos a săturat mulţime de oameni (In. 6, 9). Fiecare dintre noi trebuie să ofere ceva Mântuitorului, să-I dea ceva Mântuitorului ca să binecuvânteze şi să înmulţească pentru binele altora. Oamenii din vremea noastră, tinerii noştri, trebuie educaţi în sensul acesta, că munca este o datorie, că nu-i voie să stai fără muncă. Că fiecare dintre noi trebuie să ofere ceva lui Dumnezeu din partea noastră, ca Dumnezeu, cu ceea ce oferim noi, să lucreze pentru alţii şi să primească ceea ce oferim noi. Conştiinţa aceasta cam lipseste la tineri, e multă comoditate. Nu se angajează pentru că nu au conştiinţa datoriei de a munci. E foarte simplu să nu faci ceva din comoditate şi să aştepţi să facă alţii pentru tine, pentru că de multe ori pe tineri i-au învăţat părinţii aşa. Nu i-au lăsat să facă anumite lucruri prin care s-ar fi format pentru viaţă. Ei sunt lăsaţi doar să înveţe, să asculte muzică, să-şi facă ceva de lucru, aşa ca să nu lenevească, făcând nimica toată şi, de aceea, nu se ajunge la nişte calităţi pe care le poate avea omul, dacă s-ar angaja normal şi firesc în lucruri care odinioară erau de la sine înţelese. Nu se concepea să stai fără lucru când ţi-a dat Dumnezeu putere să faci ceva. (arhim. Teofil Părăian, sursa: Radio România Actualităţi, emisiunea „Cuvânt şi suflet“)
.jpg)
