Care este scopul principal al picturii bisericeşti în iconografia Bisericii Ortodoxe?
Adevăratul scop al picturii bisericeşti în tradiţia ortodoxă este de a crea un mediu propriu de meditaţie şi rugăciune credinciosului care se roagă, în scopul de a înţelege şi a trăi mai adânc sfânta credinţă creştină. Pictura, în general, şi pictura bisericească în special, oferă omului, credinciosului, un limbaj plastic, prin imagini şi culori, pentru a exprima idei şi realităţi ale credinţei noastre ortodoxe. Aceste adevăruri sunt exprimate de obicei prin cuvinte. Însă, cuvintele, oricât ar fi de meşteşugite, sunt adeseori neîndestulătoare pentru a exprima realităţi imateriale; pe când prin imagini sau icoane, abstracţiunile devin uşor accesibile înţelegerii omeneşti. Adevăruri creştine, ca Naşterea Domnului, Botezul, Patimile, Învierea şi Înălţarea Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt, raiul, iadul etc., necesită multe pagini de text pentru a le imprima suficient în mintea ascultătorilor. Prin imagini însă, ele devin mai uşor înţelese, pentru că sunt îmbrăcate într-o formă materială şi simbolic-vizuală, proprie şi accesibilă naturii omeneşti. Prin gingăşia desenului, prin frumuseţea şi transparenţa spiritualizată a culorilor, prin interiorizarea imaginilor şi măiestria artistică, asemenea imagini murale sau icoane atrag şi reţin atenţia credincioşilor, spunându-le dintr-odată, fără efort, adevărul relatat în Evanghelie şi Tradiţie, înduioşând şi înălţând mintea cu uşurinţă la realităţile suprafireşti. (pr. Sofian BOGHIU, Convorbiri duhovniceşti)
.jpg)
