Răspunsuri duhovniceşti: „Icoanele sunt cerute de o necesitate psihologică“

Cum trebuie şi pentru ce să cinstim icoanele în biserică şi acasă?

Pentru rolul lor multiplu - educativ-moral, misionar - icoanele se bucură de o cinstire deosebită, oriunde s-ar afla, dar mai ales în biserică şi în casă. Icoanele sunt cerute de o necesitate psihologică şi de nevoia de concret a înfăţişării adevărurilor de credinţă abstracte, prin care ne amintim de lucrările lui Dumnezeu şi ne apropiem de El prin aceste semne vizibile. În acest sens, icoanele au un rol instructiv, religios-moral, ajutându-ne să cunoaştem, în această formă vizibilă şi simbolică, felul cum au mărturisit adevărurile de credinţă cei zugrăviţi pe ele şi să le urmăm exemplul, după îndemnul Apostolului Pavel, care zice: „Fiţi următori mie, precum şi eu sunt lui Hristos“. (I Corinteni 4, 16; 11, 1). Ele au şi un rol misionar, fiind o Evanghelie nescrisă, în culori, o predică vizuală a tot ceea ce învaţă şi propovăduieşte Biserica pe calea adevărului şi a îndreptării. Icoanele trezesc, întăresc şi întreţin peste tot viaţa duhovnicească. Ele întăresc credinţa şi aduc un real şi substanţial folos la sporirea evlaviei, fiind un stimulent pentru săvârşirea binelui, a dreptăţii şi a împlinirii dragostei.

Pentru viaţa religios-morală, sfintele icoane sunt purtătoare ale îndemnurilor spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi spre imitarea vieţii neprihănite a modelelor al căror chip îl reprezintă; ele sunt deci o adevărată călăuză în formarea duhovnicească a credincioşilor.

Iată, deci, atâtea motive şi roluri însemnate pentru care sfintele icoane sunt demne de cinstire şi de închinare, pentru că ele ne poartă cu gândul la cei zugrăviţi pe ele şi la viaţa lor sfântă şi prin ei ne ridicăm spiritual la Dumnezeu, Care i-a dăruit şi i-a învrednicit de lăcaşurile veşnice, în slava Lui. Ele au fost cinstite de Biserică dintru început, aşa cum şi Sinodul VII Ecumenic (787) hotărăşte, după tradiţia Bisericii, ca sfintele icoane să fie cinstite cu sărutare şi închinare respectuoasă. Căci, după cum spune Sfântul Ioan Damaschinul: „Dacă nu te închini icoanei, nu te închini nici Fiului lui Dumnezeu, Care este icoana vie a nevăzutului Dumnezeu şi chip cu totul asemenea“. (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti - cu pr. Ioan Mircea)