Răspunsuri duhovniceşti: Mândria, cel mai urât păcat înaintea lui Dumnezeu

De ce atrage după sine păcatul mânia lui Dumnezeu în veacul de acum şi în cel viitor?

După învăţătura Sfintei Scripturi, păcatul este călcarea cu bună ştiinţă şi de bunăvoie a voii lui Dumnezeu. El se mai numeşte şi fărădelege („Învăţătura de Credinţă Ortodoxă“, pag. 426; Romani 5, 13; Iacob 2, 9; Isaia 49, 12-13 ). Rădăcină păcatului este pofta care ispiteşte pe om (Iacob 1, 13-15). Păcatul atrage mânia lui Dumnezeu asupra omului fiindcă „păcatul este urâciune înaintea lui Dumnezeu“ (Deuteronom 17, 25; Pilde 3, 32). Păcatul atrage mânia lui Dumnezeu asupra omului, deoarece „păcătoşii sunt vrăjmaşi ai lui Dumnezeu“ (Iov 21, 17; Ieremia 21, 14; Psalm 20, 8-10; 78, 6; Isaia 10, 6).

În câte feluri se împart păcatele şi care sunt păcatele mai greu de vindecat?

Sfântul Ioan Evanghelistul împarte păcatele în două: păcate de moarte şi păcate care nu sunt de moarte (I Ioan 5, 16-17). Tot el împarte păcatele de moarte în trei mari grupe: pofta trupului, pofta ochiului şi trufia vieţii (I Ioan 2, 16). Sfinţii Părinţi împart păcatele de moarte în trei mari grupe: păcatele capitale, în număr de şapte; păcate strigătoare la cer, care sunt mult mai grave, precum: uciderea, pruncuciderea, asuprirea săracilor, răpirea avutului altora, uciderea aproapelui etc; păcate împotriva Duhului Sfânt. Acestea sunt cele mai grave păcate făcute de oameni pe pământ, pentru că hulesc pe Dumnezeu şi alungă harul Duhului Sfânt de la om. Dintre acestea amintim: necredinţa în Dumnezeu, apostazia (lepădarea de credinţă), eresul, secta, deznădejdea, sinuciderea, ura de om până la moarte, prea marea încredere în Dumnezeu, injurăturile etc. Cele dintâi se numesc „păcate capitale“ pentru că sunt cele mai numeroase şi stăpânesc pe cei mai mulţi oameni. Cele de-al doilea se numesc „strigătoare la cer“ pentru că strigă şi cer de la Dumnezeu pedeapsă omului încă în viaţă.

Care este cel mai urât păcat înaintea lui Dumnezeu?

Cel mai urât păcat înaintea lui Dumnezeu este păcatul mândriei, căci acesta a făcut pe îngeri diavoli, după cum şi smerenia „poate face din diavoli îngeri“ (Scara, Cuvântul 25). (arhim. Cleopa Ilie, Convorbirea a patra)