Răspunsuri duhovniceşti: „Mare plată de la Dumnezeu au creştinii care vor câştiga nevinovăţia pruncilor“

Care este semnul că tot ce facem este plăcut lui Dumnezeu?

Este bucuria şi pacea duhovnicească pe care o simţim în inimă. Dacă facem totul cu binecuvântare şi poruncă, dacă duhovnicul şi conştiinţa ne îndeamnă să facem ceva şi dacă săvârşim toate cu rugăciune şi bucurie curată, înseamnă că tot ce facem este spre lauda lui Dumnezeu, spre folosul tuturor şi spre mântuirea noastră. Eu aşa lucrez în toate.

În ce măsură copii, prin nerăutatea şi curăţia lor, ne pot fi modele spre o viaţă curată şi duhovnicească?

Sfântul Apostol Pavel zice că de la copii putem lua numai nerăutatea şi nevinovăţia, dar nu şi înţelegerea lor pruncească. „Fraţilor, spune el, nu fiţi copii cu mintea. Adică fiţi copii cu nerăutatea. La minte, însă, fiţi desăvârşiţi“ (I Corinteni 14, 20). De la prunci putem lua pildă smerenia, după cum a zis Domnul: „Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare întru împărăţia cerurilor (Matei 18, 4). Iar dacă cineva, prin darul lui Dumnezeu, va ajunge să fie desăvârşit cu mintea şi înţelegerea şi să aibă nerăutatea, smerenia şi curăţia pruncilor, acesta cu adevărat a ajuns la culmea nepătimirii şi poate să fie pildă de urmat pe calea mântuirii.

Copiii botezaţi şi nevinovaţi sunt mai plăcuţi în faţa lui Dumnezeu decât monahii şi creştinii desăvârşiţi?

Mare plată de la Dumnezeu au monahii şi creştinii care vor câştiga nevinovăţia şi curăţenia pruncilor prin lupte şi osteneli, decât copiii botezaţi ai creştinilor, căci copiii numai prin darul Prea Sfântului Duh de la Botez au luat desăvârşirea, fără de osteneală proprie, iar creştinii şi monahii buni au răbdat până la moarte necazurile, scârbele şi durerile veacului de acum şi prin răbdare au dobândit sufletele lor (Luca 21, 19; Romani 12, 12; Efeseni 4, 2; Tit 2, 2). (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti, cu prot. Sava Parascan şi arhim. Cleopa Ilie)